Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru m├óhniciune

M├éHNICI├ÜNE, m├óhniciuni, s. f. (├Änv.) M├óhnire. ÔÇô M├óhni + suf. -iciune.
M├éHNICI├ÜNE, m├óhniciuni, s. f. (├Änv.) M├óhnire. ÔÇô M├óhni + suf. -iciune.
M├ÄHNICI├ÜNE, m├«hniciuni, s. f. (├Änvechit) M├«hnire. Ceea ce ad─âuga la m├«hniciunea lui era ╚Öi ├«mprejurarea c─â se afla omul la b─âtr├«ne╚Ťe, ├«mpov─ârat de dou─â copile destul de coapte, care trebuiau numaidec├«t m─âritate. CARAGIALE, O. III 199. Rare╚Ö... cu mult─â jale ╚Öi m├«hniciune a tuturor, s-a ├«ngropat. NEGRUZZI, S. I 143. Dorul meu cel mare ╚Öi m├«hniciunea mea este c─â nu s├«nt acas─â. KOG─éLNICEANU, S. 100.
mâhniciúne (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
mâhniciúne s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
M├éHNICI├ÜNE s. v. am─âr─âciune, ├«ntristare, m├óhnire, necaz, sup─ârare, triste╚Ťe.
m─âhnic─ş├║ne f. Rar. M─âhnire.
mîhniciune s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEȚE.

Mâhniciune dex online | sinonim

Mâhniciune definitie

Intrare: mâhniciune
mâhniciune substantiv feminin