MÂHNICIÓS, -OÁSĂ, mâhnicioși, -oase, adj. (Înv.) Care mâhnește; trist, deprimat. – Mâhni + suf. -icios.

MÂHNICIÓS, -OÁSĂ, mâhnicioși, -oase, adj. (Înv.) Care mâhnește; trist, deprimat. – Mâhni + suf. -icios.

MÎHNICIÓS, -OÁSĂ, mîhnicioși, -oase, adj. (Învechit) Care produce mîhnire, care îndurerează. Cu așa mîhnicioase cugetări își petrece Ancuța zilele și nopțile. ODOBESCU, S. I 132. Am găsit un mare pachet cu scrisori de la Iași. Toate îmi vesteau cîte o supărare. Una un proces, alta niscaiva vești politice mîhnicioase. NEGRUZZI, S. I 55.

mâhniciós (înv.) adj. m., pl. mâhnicióși; f. mâhnicioásă, pl. mâhnicioáse

mâhniciós adj. m., pl. mâhnicióși; f. sg. mâhnicioásă, pl. mâhnicioáse

MÂHNICIÓS adj. v. întristător.

mâhnicios a. ce însuflă mâhnire: mâhnicioase cugetări OD.

măhnicĭós, -oásă adj. Rar. Foarte întristător.

mîhnicios adj. v. ÎNTRISTĂTOR.