mâglisi definitie

9 definiții pentru mâglisi

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.
MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.
MÎGLISÍ, mîglisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A linguși pe cineva spre a-l înșela; a amăgi, a păcăli. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37.
mâglisí (a ~) (reg.) (mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 să mâgliseáscă
mâglisí vb. (sil -gli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâgliseáscă
MÂGLISÍ vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.
mîglisésc, mînglășitúră, V. măglisesc.
mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

mâglisi dex

Intrare: mâglisi
mâglisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -gli-