mâțuc definitie

9 definiții pentru mâțuc

MÂȚÚC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.
MÂȚÚC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.
MÎȚÚC, mîțuci, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mîț. Mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară. CAMILAR, N. II 136.
mâțúc (rar) s. m., pl. mâțúci
mâțúc s. m., pl. mâțúci
MÂȚÚC s. v. cotoiaș, motănaș, motănel, pisoiaș.
mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”.
mîțuc s. v. COTOIAȘ. MOTĂNAȘ. MOTĂNEL. PISOIAȘ.
mîțu s. v. PAPANAȘ. PISICUȚĂ.

mâțuc dex

Intrare: mâțuc
mâțuc substantiv masculin