MÂȚÁN, mâțani, s. m. (Rar) Cotoi, motan. – Mâț + suf. -an.

MÂȚÁN, mâțani, s. m. (Rar) Cotoi, motan. – Mâț + suf. -an.

MÎȚÁN, mîțani, s. m. (Rar) Cotoi. Un mîțan... cu ochii ca două scîntei, sare de la un fus la altul. DELAVRANCEA, S. 40.

mâțán (rar) s. m., pl. mâțáni

mâțán s. m., pl. mâțáni

mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”.