9 definiții pentru lăudătoare
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare,
s. m. și
f. Persoană care laudă. ◊
Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [
Pr.: lă-u-] –
Lat. laudatorius sau
lăuda +
suf. -ător.
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare,
s. m. și
f. Persoană care laudă. ◊
Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [
Pr.: lă-u-] –
Lat. laudatorius sau
lăuda +
suf. -ător.
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare,
s. m. și
f. Persoană care laudă. ◊ (Mai ales în
expr.)
A-i muri (cuiva)
lăudătorii, se spune despre cineva care se laudă singur. – Pronunțat: lă-u-.
lăudătoáre (lă-u-)
s. f.,
g.-d. art. lăudătoárei;
pl. lăudătoáre
lăudătór (lă-u-)
s. m.,
pl. lăudătóri
lăudătoáre s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăudătoárei; pl. lăudătoáre lăudătór s. m. (sil. lă-u-), pl. lăudătóri lăudător m. cel ce laudă.
a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană.
2. a se lăuda întruna.
Lăudătoare dex online | sinonim
Lăudătoare definitie
Intrare: lăudătoare
lăudătoare substantiv feminin