12 definiții pentru lătrătoare
LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare,
adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦
Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat,
m.) Câine. –
Lătra +
suf. -ător.
LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare,
adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦
Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat,
m.) Câine. –
Lătra +
suf. -ător.
LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare,
adj. (Rar, despre cîini) Care latră. Am o cățea lătrătoare. HODOȘ, P. P. 164. ♦
Fig. (Despre felul de a vorbi al oamenilor) Asemănător cu un lătrat. Cațavencu (... cu tonul brusc, vioi și lătrător): Fraților, mi s-a făcut o imputare. CARAGIALE, O. I 155. ♦ (Substantivat, rar) Cîine. Dar era noapte în toată puterea cînd începură să ne salute lătrătorii din satul Bisoca. ODOBESCU, S. III 211.
lătrătór1 (lă-tră-)
adj. m.,
pl. lătrătóri;
f. sg. și
pl. lătrătoáre
lătrătór2 (lă-tră-)
s. m.,
pl. lătrătóri
lătrătór adj. m., s. m. (sil. -tră-), pl. lătrătóri; f. sg. și pl. lătrătoáre LĂTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini) Care latră mult. 2) fig. (despre voce) Care este asemănător cu lătratul unui câine. /a lătra + suf. ~ător lătrător a. care latră: câine lătrător. ║ m. câine: lătrătorii din sat OD.
lătrătór, -oáre adj. Care latră. Subst. Poet. Cîne: se auteaŭ lătrătoriĭ.
lătrător, lătrători
s. m. informator, denunțator.
Lătrătoare dex online | sinonim
Lătrătoare definitie
Intrare: lătrătoare
lătrătoare substantiv feminin