LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar. Se zări încolțind din pămînt un lăstăraș. ODOBESCU, S. III 290.

lăstăráș (pop.) s. m., pl. lăstăráși

lăstăráș s. m., pl. lăstăráși

LĂSTĂRÁȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.

LĂSTĂRAȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.