lăsà v. (
activ)
1. a părăsi, a se depărta de: l’am lăsat acasă;
2. a nu lua cu sine: lăsați aci bagajul;
3. a nu ridica: a lăsa banii pe masă;
4. a trece cu vederea: las’că, nu numai;
5. a da printr’un legat: a lăsa copiilor avere mare;
6. a se încrede: las’ pe mine;
7. a îngădui, a aștepta: lasă c’o veni vremea;
8. a permite: n’o lasă inima să crează;
9. a nu opri: lasă-l să intre;
10. a scădea: mai lasă din preț;
11. a da pace: lasă-mă să te las. ║ (
reciproc)
1. a se destinde, a se muia: arcul trăsurei se lăsase;
2. fig. a renunța: ș’a lăsat de beție;
3. a descinde: s’a lăsat binișor de pe scară;
4. a cădea: noaptea se lasă frig;
5. a se micșora, a se potoli: gerul s’a mai lăsat;
6. a se încrede: se lasă pe mâna medicilor;
7. a persista: a se lasă de joc;
8. a ceda: nu vă lăsați!
9. a suferi: se lasă să-l bată toți. [Lat. LAXARE, a destinde, a face slobod].