Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
LĂMBUÍ, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
lămbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 să lămbuiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
lămbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămbuiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
LĂMBUÍ vb. v. fălțui.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A LĂMBUÍ ~iésc tranz. (scânduri) A prevedea cu lambe. /lambă + suf. ~ui
- sursa: NODEX 2002
- permalink
lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.
lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
LĂMBUI vb. (TEHN.) a fălțui.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Lămbuit dex online | sinonim
Lămbuit definitie
Intrare: lămbui
lămbui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lămbuit
lămbuit substantiv neutru participiu
