10 definiții pentru lămbuire
LĂMBUÍ, lămbuiesc,
vb. IV.
Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.
lămbuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lămbuiésc,
imperf. 3
sg. lămbuiá;
conj. prez. 3 să lămbuiáscă
lămbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămbuiáscă A LĂMBUÍ ~iésc tranz. (scânduri) A prevedea cu lambe. /lambă + suf. ~ui lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne. lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.
LĂMBUI vb. (TEHN.) a fălțui. LĂMBUIRE s. (TEHN.) fălțuire, fălțuit. Lămbuire dex online | sinonim
Lămbuire definitie
Intrare: lămbui
lămbui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lămbuire
lămbuire substantiv feminin