LĂCĂRÁIE s. f. Lăcărie. – Lac1 + suf. -ăraie.

LĂCĂRÁIE s. f. Lăcărie. – Lac1 + suf. -ăraie.

LĂCĂRÁIE s. f. v. lăcărie.

LĂCĂRÍE s. f. Cantitate mare de apă care acoperă o cîmpie în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată pe jos în casă; apăraie. ◊ Expr. A (se) face lăcărie = a (se) vărsa multă apă, care acoperă dușumeaua. – Variantă: lăcăráie s. f.

lăcăráie s. f., art. lăcăráia, g.-d. art. lăcăráiei

lăcăráie s. f., art. lăcăráia, g.-d. art. lăcăráiei

LĂCĂRÁIE s. v. apăraie.

LĂCĂRAIE s. apăraie, apărie, baltă, băltoacă, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Mare ~ era pe jos.)