LĂCUITÓR², -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.

LĂCUITÓR², -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.

LĂCUITÓR², lăcuitori, s. m. Lucrător care se ocupă cu lăcuirea.

lăcuitoáre (-cu-i-) s. f., g.-d. art. lăcuitoárei; pl. lăcuitoáre

lăcuitór (-cu-i-) s. m., pl. lăcuitóri

lăcuitoáre s. f., g.-d. art. lăcuitoárei; pl. lăcuitoáre

lăcuitór s. m., pl. lăcuitóri

LĂCUITÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de lăcuire. /a lăcui + suf. ~tor