LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui labă; labă mare; p. ext. (fam. și peior.) mână grosolană, mare. – Labă + suf. -oaie.

LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui labă; labă mare; p. ext. (fam. și peior.) mână grosolană, mare. – Labă + suf. -oaie.

LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui labă; labă mare; mînă grosolană. Și-și ridică lăboaiele pînă în dreptul ochilor. CAMILAR, N. I 180.

lăboáie (fam.) s. f., art. lăboáia, g.-d. art. lăboáiei; pl. lăboáie

lăboáie s. f., art. lăboáia, g.-d. art. lăboáiei; pl. lăboáie