LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.

LÂNCEZÍRE s. f. Acțiunea de a lâncezi; lâncezeală, moleșeală. ♦ Fig. Stagnare. – V. lâncezi.

LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.

LÂNCEZÍRE s. f. Acțiunea de a lâncezi; lâncezeală, moleșeală. ♦ Fig. Stagnare. – V. lâncezi.

LÎNCEZÍ, lîncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre persoane) A fi într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală, a sta în apatie, în inactivitate; (despre acțiuni, activități etc.) a stagna. Mulți seculi lîncezit-am sub a pieirii ceață. ALECSANDRI, P. III 567. ◊ Fig. Cunoști acea cîmpie... unde avîntul moare Sau jalnic lîncezește? MACEDONSKI, O. I 130.

LÎNCEZÍRE s. f. Faptul de a lîncezi; moleșeală, stagnare. Linia economiei capitalismului înseamnă lîncezirea forțelor de producție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.

lâncezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 să lâncezeáscă

lâncezíre s. f., g.-d. art. lâncezírii

lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezeáscă

lâncezíre s. f., g.-d. art. lâncezírii

LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.

LÂNCEZÍRE s. 1. v. lâncezeală. 2. v. stagnare.

A LÂNCEZÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced

lâncezì v. 1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată; 2. a suferi de continuitatea unui rău: a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile: acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul lâncezește în actul al treilea.

lîncezésc v. intr. (d. lînced). Îs lînced, zac orĭ staŭ fără putere, sufer, gogesc, tînjesc: bolnavu lîncezea în pat, florile lîncezeaŭ fără apă. Fig. A lîncezi într’o funcțiune, în închisoare; societatea lîncezea; interesu acesteĭ pĭese teatrale lîncezește în actu al doilea. V. vegetez.

LÎNCEZI vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

lîncezi vb. v. BOLI. PIROTI. STAGNA. TÎNJI. ZĂCEA.

LÎNCEZIRE s. lîncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)