Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru luzi

LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ.
LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ.
LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Învechit și regional) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătîng, nătărău. Omul... vine în lume gol și fără vreo pricepere, adică lud. GORJAN, H. II 94.
lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. lúdă, pl. lúde
lud adj. m., pl. luzi; f. sg. lúdă, pl. lúde
LUD adj. v. credul, naiv.
LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
lud (lúdă), adj.1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud.
lud2, luzi, s.m. (reg.) copil.
luzí, luzésc, vb. IV (reg.) a năuci; a se sminti, a se buimăci.
lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V. brudiŭ.
luzésc v. tr. (d. lud). Vest. Năucesc, buĭmăcesc.
lud adj. v. CREDUL. NAIV.
lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
lud, -ă, luzi, lude, adj. – (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban; Miklosich, Cihac, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).
lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ.
LUZI, Mario (1914-2005), poet italian. Unul dintre cei mai reprezentativi poeți ermetici („Sosire nocturnă”, „Caiet gotic”, „Un toast”). Poeme dramatice („Ipazia”); eseuri („Discurs natural”).

Luzi dex online | sinonim

Luzi definitie

Intrare: luzi
luzi
Intrare: lud
lud adjectiv