LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

luxá (a ~) vb., ind. prez. 3 luxeáză

luxá vb., ind. prez. 1 sg. luxéz, 3 sg. și pl. luxeáză

LUXÁ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

LUXÁ vb. I. tr. A-și scrânti o mână, un picior etc. [< fr. luxer, cf. lat. luxare].

LUXÁ vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare)

A LUXÁ ~éz tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieși din articulație; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

*luxéz v. tr. (lat. luxare). Chir. Scrîntesc, fac să ĭasă un os din locu luĭ: mĭ-am luxat picĭoru căzînd.

LUXA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

Luxa, Luxandra și cu o < u v. Roxana I 5, II 2, 5.

luxa, luxez v. t. 1. a face rău (cuiva), prin intrigi, uneltiri etc. 2. a demite (pe cineva) dintr-o funcție importantă.