Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru lutră

LÚTRĂ, lutre, s. f. (Zool.) Vidră. – Din fr. loutre, lat. lutra.
LÚTRĂ, lutre, s. f. (Zool.) Vidră. – Din fr. loutre, lat. lutra.
lútră (animal) (lu-tră) s. f., g.-d. art. lútrei; pl. lútre
lútră (zool.) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lútrei; pl. lútre
LÚTRĂ s. (ZOOL.) 1. (Lutra lutra sau Lutra vulgaris) vidră, (reg.) dihor de apă. 2. (Lutreola lutreola) nurcă, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.
LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra].
LÚTRĂ s. f. mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana castanie-roșcată, care se hrănește cu pești; vidră. (< fr. loutre, lat. lutra)
LÚTRĂ ~e f. 1) Mamifer carnivor care trăiește pe malul apelor, cu corp lung, acoperit cu blană deasă, de culoare cafenie-roșcată; vidră. 2) Blană prelucrată a acestui animal. [Sil. lu-tră] /<fr. loutre, lat. lutra
lutră f. norcă, vidră, cuadruped carnivor din fam. dihorilor, se vânează pentru blana sa (Mustela lutreola = fr. loutre).
*lútră f., pl. e (fr. loutre, d. lat. lutra, vidră). Vidră.
LUTRĂ s. (ZOOL.) 1. (Lutra lutra) vidră, (reg.) dihor de apă. 2. (Lutreola lutreola) nurcă, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.

Lutră dex online | sinonim

Lutră definitie

Intrare: lutră
lutră substantiv feminin
  • silabisire: -tră