LUTIȘÓR s. n. 1. Diminutiv al lui lut. 2. Argilă care conține hidroxizi de fier sau de mangan, colorată în galben, roșu sau brun, folosită în pictură; pămânțel. – Lut + suf. -ișor.

LUTIȘÓR s. n. 1. Diminutiv al lui lut. 2. Argilă care conține hidroxizi de fier sau de mangan, colorată în galben, roșu sau brun, folosită în pictură; pămânțel. – Lut + suf. -ișor.

LUTIȘÓR s. m. Un fel de argilă de culoare galbenă sau roșie, mult folosită în pictură.

lutișór s. n.

lutișór s. n.

LUTIȘÓR s. pămânțel.

lutișor n. Miner. ocru: ușă de lemn boită cu lutișor roșu. [V. lut].

lutișór n., pl. oare (dim. d. lut). Est. Chindros, pămînțel (maĭ ales cînd e galben), ocră. V. humă, sajă.

LUTIȘOR s. pămînțel.