luteran definitie

13 definiții pentru luteran

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.
LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.
LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj. Care ține de luteranism. V. protestant. Biserica luterană. ♦ (Substantivat) Adept al luteranismului. Luteranii nu recunosc autoritatea papei.
luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; adj. f., s. f. luteránă, pl. luteráne
luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne
LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic.
LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner].
LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner)
LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner
LUTERÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner
luteran a. conform doctrinei lui Luther. ║ m. cel ce profesează această doctrină.
*luterán, -ă s. (it. luterano, fr. luthérien). Partizan al doctrineĭ luĭ Luther, protestant, evangelic. Adj. Biserica luterană.
CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546.

luteran dex

Intrare: luteran (adj.)
luteran adjectiv
Intrare: luteran (s.m.)
luteran substantiv masculin