lutețiu definitie

11 definiții pentru lutețiu

LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.[1]
LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.
LUTÉȚIU s. n. Element trivalent din familia pămînturilor rare.
lutéțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. lutéțiul; simb. Lu
lutéțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. lutéțiul; simb. Lu
LUTÉȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.
LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium].
LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium)
LUTEȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.
Lu, simbol chimic pentru lutețiu.
LUTÉȚIU (< fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu.

lutețiu dex

Intrare: lutețiu
Lu simbol
  • pronunție: -țĭu
lutețiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -țĭu