Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru lut

LUT, (3) luturi, s. n. 1. Roc─â sedimentar─â, galben─â sau cafenie, format─â din amestec de argil─â ╚Öi nisip fin, friabil─â ├«n stare uscat─â ╚Öi plastic─â ├«n stare umed─â, folosit─â ├«n ol─ârie, ├«n construc╚Ťii ╚Öi ├«n sculptur─â; argil─â. ÔŚŐ Lut verde = argil─â de culoare verde, folosit─â pentru tras br├óie la casele ╚Ť─âr─âne╚Öti. ÔŚŐ Expr. A fi ca lutul ├«n m├óna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se l─âsa influen╚Ťat. 2. P─âm├ónt. ÔÖŽ Fig. Cadavru. 3. Varietate de lut (1). ÔÇô Lat. lutum.
LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Roc─â sedimentar─â, galben─â sau cafenie, folosit─â ├«n ol─ârie, ├«n construc╚Ťii ╚Öi ├«n sculptur─â; argil─â. ÔŚŐ Lut verde = argil─â de culoare verde, folosit─â pentru tras br├óie la casele ╚Ť─âr─âne╚Öti. ÔŚŐ Expr. A fi ca lutul ├«n m├óna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se l─âsa influen╚Ťat. 2. P─âm├ónt. ÔÖŽ Fig. Cadavru. ÔÇô Lat. lutum.
LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Roc─â sedimentar─â foarte r─âsp├«ndit─â ├«n natur─â, de culoare galben─â sau cafenie, form├«nd o varietate de argil─â cu con╚Ťinut de nisip ╚Öi de oxizi de fier, folosit─â ├«n ol─ârie, lucr─âri de construc╚Ťie ╚Öi sculptur─â. Sus, la mansard─â, alte dou─â ├«nc─âperi, destul de mari, dar cu lut pe jos. GALAN, B. I 263. Mi-e capul greu ca de lut, Stau ├«n prag ╚Öi ea nu vine. CO╚śBUC, P. I 50. Fata... ├«╚Öi suflec─â m├«nicile, c─âlc─â lut ╚Öi lipi cuptioriul. CREANG─é, P. 287. ÔŚŐ Lut verde = argil─â de culoare verde, folosit─â de s─âtence pentru tras br├«ie la cas─â. 2. P─âm├«nt. (Poetic) ├Äntr-o ╚Öubred─â f─âptur─â de lut, ├«nt├«mplarea ├«nchide c├«teodat─â at├«ta putere... ├«nc├«t r─âm├«i uimit. ANGHEL, PR. 123. Ce-╚Ťi pas─â ╚Ťie, chip de lut, dac-oi fi eu sau altul? EMINESCU, O. I 181. ÔÖŽ Fig. Trupul omenesc dup─â moarte. Privesc apoi lutul r─âmas... alb ╚Öi rece, Cu haina lui lung─â culcat ├«n sicriu. EMINESCU, O. I 37.
lut (argil─â) s. n., (sorturi) pl. l├║turi
lut s. n., pl. l├║turi
LUT s. v. argil─â.
RÂNDUNICĂ-DE-LÚT s. v. lăstun-de-mal.
lut (l├║turi), s. n. ÔÇô 1. Argil─â. ÔÇô 2. P─âm├«nt. ÔÇô Mr., megl., istr. lut. Lat. lutum (Pu╚Öcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo. ÔÇô Der. lut─ârie, s. f. (loc unde se extrage argila); luti╚Öor, s. m. (ro╚Öu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni ╚Öi direct din lat. lut┼Źsus (Pu╚Öcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). Ngr. ╬╗╬┐ß┐Ž¤ä╬┐¤é pare s─â se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76).
LUT ~uri n. 1) Roc─â sedimentar─â de culoare galben─â-ro╚Öcat─â sau cafenie, folosit─â ├«n construc╚Ťii ╚Öi ├«n ol─ârie; argil─â. ÔŚŐ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (dup─â moarte). ÔŚŐ Chip de ~ se spune despre o persoan─â indiferent─â. /<lat. lutum
lut n. 1. argil─â: lutul ├«n m├óna olarului; 2. (poetic) corp: coboar─â ÔÇÖn morminte nestabilul t─âu lut BOL. [Lat. LUTUM].
lut n., pl. ur─ş (lat. l┼ştum, lut; it. loto, sic. lutu, sard. ludu, sp. pg. lodo). Argil─â, p─âm├«nt galben compact. Fig. Poet. Trupu omulu─ş (f─âcut din lut, cum se zice).
LUT s. argilă, clisă, humă, pămînt, (înv. și reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (O cană de ~.)
rîndunică-de-lut s. v. LĂSTUN-DE-MAL.
LUT (lat. lutum) s. n. 1. Material sedimentar format din amestec de argil─â (7-30%), praf (28-50%) ╚Öi nisip fin (sub 50%), friabil ├«n stare uscat─â ╚Öi plastic ├«n stare umed─â; formeaz─â substratul mineral al multor soluri; argil─â. Prezen╚Ťa v├ónelor de l. ├«n Rom├ónia a determinat dezvoltare ol─âritului, ├«n a╚Öez─ârile subcarpatice ╚Öi ├«n zonele de podi╚Ö ╚Öi deal, ca una dintre ocupa╚Ťiile importante. 2. P─âm├ónt.
LUT subst. 1. Lutul, olt., 1676 (Sd VI483). 2. Luta V., act.; Lutescu.
LU╚Ü 1. Lu╚Ť─âscul, Nicola (AO XVII 314). 2. + -ina, Lu╚Ťina f. (G Bog). 3. -co, + -an: Lu╚Ťcan (16 B III 238). V. ╚Öi Anghel IV 7 (Partea I).

Lut dex online | sinonim

Lut definitie

Intrare: lut
lut substantiv neutru
Intrare: Lu╚Ť
Lu╚Ť
Intrare: Lut
Lut