LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. – Lustrui + suf. -eală.

LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. – Lustrui + suf. -eală.

LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. Lustruire, lustru1. – Pronunțat: -tru-ia-.

lustruiálă s. f., g.-d. art. lustruiélii; pl. lustruiéli

lustruiálă s. f., g.-d. art. lustruiélii; pl. lustruiéli