Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru lustrui

LUSTRU├Ź, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face s─â luceasc─â, s─â sclipeasc─â suprafa╚Ťa unui obiect. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de lustruit = ma╚Öin─â pentru lustruirea mecanizat─â a pieilor. Piatr─â de lustruit = piatr─â de filde╚Ö, de agat sau de onix, de forma unei lop─â╚Ťele sau a unui pinten, prev─âzut─â cu un m├óner de lemn, care serve╚Öte la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la c─âr╚Ťi ╚Öi la reviste. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) g─âti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune ├«ntr-o lumin─â favorabil─â; a (se) l─âuda. ÔÇô Lustru1 + suf. -ui.
LUSTRU├Ź, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face s─â luceasc─â, s─â sclipeasc─â suprafa╚Ťa unui obiect. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de lustruit = ma╚Öin─â pentru lustruirea mecanizat─â a pieilor. Piatr─â de lustruit = piatr─â de filde╚Ö, de agat sau de onix, de forma unei lop─â╚Ťele sau a unui pinten, prev─âzut─â cu un m├óner de lemn, care serve╚Öte la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la c─âr╚Ťi ╚Öi la reviste. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) g─âti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune ├«ntr-o lumin─â favorabil─â; a (se) l─âuda. ÔÇô Lustru1 + suf. -ui.
LUSTRU├Ź, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face s─â luceasc─â suprafa╚Ťa unui lucru. A lustrui mobila. Ôľş Darabanii ├«╚Öi lustruir─â curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ÔÖŽ Refl. Fig. A se pune ├«ntr-o lumin─â favorabil─â; a se f─âli, a se l─âuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu sl─âvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui t─âu umbr─â. EMINESCU, O. I 134.
lustru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. lustrui├ęsc, imperf. 3 sg. lustrui├í; conj. prez. 3 s─â lustrui├ísc─â
lustru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. lustru├şesc, imperf. 3 sg. lustrui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. lustrui├ísc─â
LUSTRU├Ź vb. 1. a f─â╚Ťui. (A ~ un obiect.) 2. v. ╚Ölefui. 3. a face, a v─âcsui, (Bucov.) a pu╚Ťui, (prin Transilv. ╚Öi nordul Munt.) a pu╚Ťului. (A ~ cuiva ├«nc─âl╚Ť─âmintea.)
A LUSTRU├Ź ~i├ęsc tranz. (obiecte, suprafe╚Ťe) A supune unor opera╚Ťii speciale (frecare, poleire, ╚Ölefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobil─â. /lustru + suf. ~ui
A SE LUSTRU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. 1) A se g─âti manifest├ónd o deosebit─â grij─â pentru aspectul exterior. 2) fig. A-╚Öi atribui calit─â╚Ťi, merite, etal├óndu-le; a se prezenta ├«ntr-o lumin─â foarte favorabil─â; a se l─âuda. /lustru + suf. ~ui
lustru├Č v. a da lustru, a polei.
lustru─ş├ęsc v. tr. (d. lustru). Da┼ş lustru: a lustrui ghetele (dac─â e cu vax, se poate zice a v─âxui), parchetu.
LUSTRUI vb. 1. a f─â╚Ťui. (A ~ un obiect.) 2. a ╚Ölefui, (├«nv. ╚Öi reg.) a sclivisi. (A ~ un metal.) 3. a face, a v─âcsui, (Bucov.) a pu╚Ťui, (prin Transilv. ╚Öi nordul Munt.) a pu╚Ťului. (A ~ cuiva ├«nc─âl╚Ť─âmintea.)
fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Lustrui dex online | sinonim

Lustrui definitie

Intrare: lustrui
lustrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a