Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru lustru

L├ÜSTR─é, lustre, s. f. Lamp─â ornamental─â, cu mai multe bra╚Ťe, suspendat─â de plafonul unei ├«nc─âperi. [Var.: (├«nv.) l├║stru s. n.] ÔÇô Din fr. lustre.
LÚSTRU3 s. n. v. lustră.
L├ÜSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. ÔÇô Din fr. lustre, lat. lustrum.
L├ÜSTRU1 s. n. Str─âlucire natural─â sau ob╚Ťinut─â prin procedee artificiale a suprafe╚Ťei unui obiect; luciu. ÔŚŐ Expr. S─âr─âcie cu lustru = s─âr─âcie mare, s─âr─âcie lucie. ÔÖŽ Aspect lucios pe care ├«l cap─ât─â unele obiecte, stofe etc. din cauza uz─ârii. ÔÖŽ Luciu imprimat fe╚Ťelor obiectelor de ├«nc─âl╚Ť─âminte printr-o prelucrare corespunz─âtoare. ÔÖŽ Fig. (Peior.) Spoial─â, str─âlucire aparent─â; superficialitate. ÔÇô Din fr. lustre, it. lustro.
L├ÜSTR─é, lustre, s. f. Lamp─â ornamental─â, cu mai multe bra╚Ťe, suspendat─â de plafonul unei ├«nc─âperi. [Var.: (├«nv.) l├║stru s. n.] ÔÇô Din fr. lustre.
LÚSTRU3 s. n. v. lustră.
L├ÜSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. ÔÇô Din fr. lustre, lat. lustrum.
L├ÜSTRU1 s. n. Str─âlucire natural─â sau ob╚Ťinut─â prin procedee artificiale a suprafe╚Ťei unui obiect; luciu. ÔŚŐ Expr. S─âr─âcie cu lustru = s─âr─âcie mare, s─âr─âcie lucie. ÔÖŽ Aspect lucios pe care ├«l cap─ât─â unele obiecte, stofe etc. din cauza uz─ârii. ÔÖŽ Luciu imprimat fe╚Ťelor obiectelor de ├«nc─âl╚Ť─âminte printr-o prelucrare corespunz─âtoare. ÔÖŽ Fig. (Peior.) Spoial─â, str─âlucire aparent─â; superficialitate. ÔÇô Din fr. lustre, it. lustro.
LÚSTRĂ s. f. v. lustru3.
L├ÜSTRU3, lustre, s. n. Lamp─â cu mai multe bra╚Ťe, de obicei suspendat─â de plafonul unei ├«nc─âperi mari, folosit─â ca podoab─â, ca ornament. Patru lum├«n─âri ├«ntr-un lustru ╚Öi dou─â ├«n sfe╚Önicele de pe mas─â luminau turbure sala. C─éLINESCU, I. C. 97. ÔÇô Variant─â: l├║str─â s. f.
LÚSTRU2, lustri, s. m. (Învechit) Interval de cinci ani. Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.
L├ÜSTRU1 s. n. Luciu, str─âlucire (natural─â sau ob╚Ťinut─â cu ajutorul unor preparate chimice) a suprafe╚Ťei unor obiecte. ├Ä╚Öi ├«ntinse cizmele... s─â le admire lustrul. C. PETRESCU, ├Ä. II 171. Fierul e ruginos, ├Ä╚Öi pierde lustrul frumos. TEODORESCU, P. P. 295. ÔŚŐ Expr. (├Än glum─â) S─âr─âcie cu lustru = s─âr─âcie mare, s─âr─âcie lucie. ÔÖŽ Luciu pe care-l cap─ât─â suprafa╚Ťa unui obiect (mai ales a unei stofe) din cauza uz─ârii. ÔÖŽ Fig. (Peiorativ) Spoial─â, str─âlucire aparent─â; superficialitate. Lustru de ├«nv─â╚Ť─âtur─â. Ôľş Acea familie de parveni╚Ťi avea numele de Serescu ╚Öi, ca s─â-╚Öi dea mai mult lustru, ad─âoga... prepozi╚Ťia ┬źde┬╗. BOLINTINEANU, O. 417.
l├║str─â (lamp─â) s. f., g.-d. art. l├║strei; pl. l├║stre
l├║stru1 (interval de timp) s. m., art. l├║strul; pl. l├║stri, art. l├║strii
!l├║stru2 (str─âlucire) s. n., art. l├║strul
l├║str─â (lamp─â) s. f., g.-d. art. l├║strei; pl. l├║stre[1]
l├║stru (interval) s. m., art. l├║strul; pl. lustri, art. l├║strii
l├║stru (str─âlucire) s. n., art. l├║strul; pl. l├║struri
L├ÜSTRU s. 1. luciu, str─âlucire, (├«nv.) perdaf. (~ unei suprafe╚Ťe.) *2. (fig.) posp─âial─â, spoial─â. (~ de cultur─â.)
L├ÜSTR─é s.f. Lamp─â ornamental─â cu mai multe bra╚Ťe, care se at├órn─â de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].
LÚSTRU s.n. v. lustră.
LÚSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].
L├ÜSTR─é s. f. lamp─â ornamental─â cu mai multe bra╚Ťe, suspendat─â de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)
L├ÜSTRU1 s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare ritual─â a unei ├«ntinderi (cetate, ogor, ╚Ťinut), prin ├«nconjurarea ei ├«n alai ceremonial, care se f─âcea la Roma o dat─â la cinci ani. 2. perioad─â de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)
LÚSTRU2 s. n. 1. strălucire; luciu. 2. (fig.) falsă strălucire; superficialitate. (< fr. lustre, it. lustro)
l├║stru s. n. ÔÇô Str─âlucire, luciu. ÔÇô Mr. lustru. It. lustro, par╚Ťial prin tc. lustro ÔÇ×crem─â de gheteÔÇŁ, cf. ngr. ╬╗╬┐ß┐Ž¤â¤ä¤ü╬┐ ÔÇ×str─âlucireÔÇŁ. Der. ├«n lat. lustrum (Pu╚Öcariu 1004) nu este posibil─â. ÔÇô Der. lustragiu, s. m. (cel ce cur─â╚Ť─â pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruie╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu crem─â; a cur─â╚Ťa, a da luciu); lustruial─â, s. f. (ac╚Ťiunea de a lustrui); lustrin─â, s. f. (╚Ťes─âtur─â lucioas─â), din fr. lustrine.
L├ÜSTR─é ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe bra╚Ťe pentru lum├ón─âri sau becuri electrice, care se at├órn─â de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tr─â] /<fr. lustre[1]
L├ÜSTRU n. 1) Str─âlucire a suprafe╚Ťei unui obiect, ob╚Ťinut─â prin ╚Ölefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care ├«l cap─ât─â unele obiecte de ├«mbr─âc─âminte, din cauza uz─ârii. 3) fig. Str─âlucire aparent─â care produce o impresie ├«n╚Öel─âtoare; spoial─â; poleial─â; posp─âial─â. [Sil. lus-tru] /<fr. lustre, it. lustro
lustru m. period de 5 ani (la vechii Romani): opt lustri de domnire AL.
lustru n. 1. luciu natural sau artificial; 2. fig. str─âlucire ce d─â frumuse╚Ťea, meritul: aceast─â izb├ónd─â aduce un nou lustru gloriei sale. [Lat. LUSTRUM].
2) l├║stru n., pl. ur─ş (lat. lustrum). Spa╚Ťiu de cinc─ş an─ş la Roman─ş.
1) l├║stru n., pl. ur─ş (it. lustro, d. lustrare, a lustrui; ngr. l├╗stron, turc. lustro). Str─âlucire, luci┼ş; pelea numit─â ÔÇ×lacÔÇŁ are lustru. Fig. Splendoare. A da lustru, a lustrui, (fig.) a da str─âlucire: Aceast─â fapt─â d─â ╚Öi ma─ş mare lustru glorii─ş lu─ş. S─âr─âcie cu lustru (iron.), mare s─âr─âcie, s─âr─âcie lucie.
LUSTRU s. 1. luciu, str─âlucire, (├«nv.) perdaf. (~ unei suprafe╚Ťe.) 2.* (fig.) posp─âial─â, spoial─â. (~ de cultur─â.)
L├ÜSTR─é (< fr.) s. f. Lamp─â ornamental─â cu mai multe bra╚Ťe, suspendat─â de plafon. Cunoscut─â din sec. 9 ├«n Orientul Mijlociu, a fost folist─â mai ales ├«n Spania ╚Öi Italia. Ini╚Ťial era alc─âtuit─â din patru bra╚Ťe orizontale din lemn sculptat, a╚Öezate, de obicei, ├«n form─â de cruce, prev─âzute cu loca╚Öuri pentru lum├ón─âri sau ulei.

Lustru dex online | sinonim

Lustru definitie

Intrare: lustr─â
lustru 1 pl. -e substantiv neutru
lustr─â substantiv feminin
Intrare: lustru (timp)
lustru 2 pl. -i substantiv masculin
Intrare: lustru (luciu)
lustru 3 pl. -uri substantiv neutru