lustrină definitie

14 definiții pentru lustrină

LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.
LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.
LUSTRÍN, lustrine, s. n. Țesătură subțire de bumbac sau de mătase, avînd un luciu specific. Ție ți-a plăcut să trăiești comod: ore fixe și mînicuțe de lustrin. BARANGA, I 154. Bărbatul corpolent din cale-afară, cu haina de lustrin neagră și cu vesta albă bombată. C. PETRESCU, C. V. 18. Cei doi... clănțăneau din dinți, învălindu-se în niște caftane rupte de lustrin. CONTEMPORANUL, III 820. – Pl. și: (m.) lustrini (I. IONESCU, D. 508). – Variantă: lustrínă s. f.
LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.
lustrín s. n.
lustrín s. n.[1]
lustrínă s. f., pl. lustríne[1]
LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine].
LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin.
LUSTRÍN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr. lustrine)
lustrină f. stofă cu lustru de căptușit sau pentru haine de vară.
*lustrínă f., pl. e (fr. lustrine, d. it. lustrino, o stofă care s’a făcut maĭ întîĭ la Genova, d. lustro, lustru). Un fel de stofă supțire cu lustru ca și alpaca.

lustrină dex

Intrare: lustrin
lustrină
lustrin substantiv neutru