LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Învechit și regional) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, cu flori diferit colorate, care aduce pagube porumbului, tutunului, cînepei (Orobanche ramosa). Bogații porneau războaie, Și-n ogor creștea lupoaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/3.

lupoáie s. f., art. lupoáia, g.-d. art. lupoáiei; pl. lupoáie

lupoáie s. f., art. lupoáia, g.-d. art. lupoáiei; pl. lupoáie

LUPOÁIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

LUPOÁIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

LUPOÁIE ~ f. Plantă erbacee parazită care crește pe rădăcinile de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun, dăunând acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

lupoaie f. plantă parazită de coloare albăstrie, devenind după înflorire gălbuie, e stricăcioasă porumbului (Orobanche ramosa).

lupoáĭe f., pl. oĭ (formă veche îld. lupoaĭcă). O buruĭană care crește parazită pe rădăcinile de tutun, cînepă, zîrnă și maĭ rar de popușoĭ (orobanche [saŭ; phelipáea] ramosa).

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

lupoaie s. v. LUPOAICĂ. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.