LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului; fig. cu lăcomie. – Lup + suf. -esc.

LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului; fig. cu lăcomie. – Lup + suf. -esc.

LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. De lup, care aparține lupului. Dă lupul în deal și-l dobor cu ghioaga... Acuma cred că s-a dus vestea între dînșii, în vorba lor lupească, de mă lasă în pace. C. PETRESCU, R. DR. 130. Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, M. 332.

lupésc adj. m., f. lupeáscă; pl. m. și f. lupéști

lupésc adj. m., f. lupeáscă; pl. m. și f. lupéști

LUPÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de lupi; propriu lupilor. /lup + suf. ~esc

lupesc a. de lup: foame lupească.

1) lupésc, -eáscă adj. De lup: mers lupesc.