LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură geometrică formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule.

LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule.

lunúlă (figură geometrică, zonă albă pe unghii) s. f., g.-d. art. lunúlei; pl. lunúle

lunúlă s. f., g.-d. art. lunúlei; pl. lunúle

LUNÚLĂ s.f. 1. (Geom.) Figură plană formată din două arce de cerc cu aceleași extremități. ◊ Lunulele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. Pată albă de forma unei semilune, situată la baza unghiei omului. [< fr. lunule, cf. lat. lunula – semilună].

LUNÚLĂ s. f. 1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune. ♦ ĕle lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei. (< fr. lunule)