Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru luntricică

LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. 1. Luntrișoară. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule (Oxytropis campestris). – Luntre + suf. -icică.
LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. 1. Luntrișoară. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule (Oxytropis campestris). – Luntre + suf. -icică.
LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. Luntrișoară. Ochii Ancuței zăriră o luntricică ce-nainta, despicînd valurile. ODOBESCU, S. I 140.
luntricícă s. f., g.-d. art. luntricélei; pl. luntricéle, art. luntricélele
luntricícă s. f., g.-d. art. luntricélei; pl. luntricéle
LUNTRICÍCĂ s. v. luntrișoară.
LUNTRICICĂ s. luntrișoară, (reg.) luntriță.

luntricică definitie

luntricică dex

Intrare: luntricică
luntricică substantiv feminin