lunecos definitie

10 definiții pentru lunecos

LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os.
LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os.
LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se lunecă ușor. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă. SADOVEANU, O. VIII 8. Aice parchetu-i lunecos. NEGRUZZI, S. III 110. Pe cea noapte-ntunecoasă, Pe cea tină lunecoasă, Nimerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră. TEODORESCU, P. P. 17. ♦ Care lunecă ușor. Schiuri lunecoase. ♦ Fig. (La pl., despre ochi) Galeși, umezi. Bătrînul îi luă capul în mîini, o privi în ochii lunecoși. REBREANU, R. I 158. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. O priveliște ticăloasă a lunecoaselor lucruri omenești. BĂLCESCU, O. II 235.
lunecós adj. m., pl. lunecóși; f. lunecoásă, pl. lunecoáse
lunecós adj. m., pl. lunecóși; f. sg. lunecoásă, pl. lunecoáse
LUNECÓS adj. v. alunecos.
LUNECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Pe care se lunecă ușor; alunecos. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de statornicie; nestatornic; nestabil. /a luneca + suf. ~os
lunecos a. care lunecă sau face să lunece.
lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.
LUNECOS adj. alunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)

lunecos dex

Intrare: lunecos
lunecos adjectiv