lunamobíl s. n., pl. lunamobíle

LUNAMOBÍL s. n. vehicul conceput pentru a se putea deplasa, prin comandă automată sau directă, pe solul accidentat al Lunii. (< Luna + -mobil)

lunamobíl s. n. (astr.) Vehicul lunar ◊ „Stația a aselenizat lin pe fundul unui vechi crater și, în decursul primei săptămâni de activitate, lunamobilul «Lunohod-1» a efectuat urcări și coborâri pe pantele interioare ale craterului.” Sc. 23 XI 70 p. 4 (din lună + mobil, după model rus.)