LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale Lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio. – Cf. fr. lunaison.

LUNÁȚIE s. f. Interval de timp între două faze ale lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale lunii.

lunáție (-ți-e) s. f., art. lunáția (-ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (-ți-i-)

lunáție s. f. (sil. -ți-e), art. lunáția (sil. -ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (sil. -ți-i-)

LUNÁȚIE s. v. lună sinodică.

LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. [Gen. -iei, var. lunațiune s.f. / < lat. lunatio].

LUNÁȚIE s. f. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

*lunațiúne f. (lat. lunátio, -ónis, d. luna, lună). Luna lunară, timpu uneĭ învîrtirĭ a luniĭ în prejuru pămîntuluĭ. – Și -áție.

LUNAȚIE s. (ASTRON.) lună sinodică.