Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru lumini╚Ö

LUMIN├Ź╚ś, lumini╚Öuri, s. n. 1. Suprafa╚Ť─â f─âr─â arbori ├«n cuprinsul unei p─âduri; poian─â, colnic. 2. Por╚Ťiune de cer senin. ÔÖŽ Pat─â de lumin─â. 3. (Rar) Lumin─â (I 1). ÔÇô Lumin─â + suf. -i╚Ö.
LUMIN├Ź╚ś, lumini╚Öuri, s. n. 1. Suprafa╚Ť─â f─âr─â arbori ├«n cuprinsul unei p─âduri; poian─â, colnic. 2. Por╚Ťiune de cer senin. ÔÖŽ Pat─â de lumin─â. 3. (Rar) Lumin─â (I 1). ÔÇô Lumin─â + suf. -i╚Ö.
LUMIN├Ź╚ś, lumini╚Öuri, s. n. 1. Loc deschis, lipsit de copaci sau cu copaci rari, ├«n mijlocul unei p─âduri; poian─â, rari╚Öte. Colo-n vale, unde drumul Taie lumini╚Öuri rare, Printre plopi, se vede fumul Hanului din Vadul Mare. TOP├ÄRCEANU, B. 18. Z─ârile, de farmec pline, Str─âlucesc ├«n lumini╚Ö. CO╚śBUC, P. I 47. Urc─âm un t─âp╚Öan ├«ntunecat de brazi ╚Öi ie╚Öim ├«n lumini╚Ö, ├«n larga f├«nea╚Ť─â de pe poalele Ceahl─âului. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 156. La mijloc de codru des, Toate p─âs─ârile ies, Din hugeac de aluni╚Ö La voiosul lumini╚Ö. EMINESCU, O. I 215. ÔŚŐ Fig. Numai dac─â mi-ai da un r─âspuns aici, mintea mea chinuit─â ar g─âsi o potec─â spre un lumini╚Ö de lini╚Öte. CAMIL PETRESCU, T. II 296. ÔÖŽ (Glume╚Ť) Por╚Ťiune, parte de pe cap, sau (la b─ârba╚Ťi) ╚Öi de pe b─ârbie, lipsit─â de p─âr. Exarhul... astupa lumini╚Öurile din cap c-un pieptene uria╚Ö de lemn. ST─éNOIU, C. I. 217. S─ârut─â m├«nile ce Sofi ├«i v├«r├« prin favoritele ro╚Öcate ╚Öi lungi, apoi ╚Öi le prelinge delicat pe lumini╚Öul b─ârbiei r─âsfr├«nte ├«n dou─â. DELAVRANCEA, S. 105. ÔÖŽ Fig. Loc deschis spre care cineva ├«╚Öi croie╚Öte drum cu greu. ╚śi-a deschis drum [prin mul╚Ťime]... C├«nd a sc─âpat ├«ns─â la lumini╚Ö, a priceput c─â s-ar putea descurca ╚Öi singur. GALAN, Z. R. 227. 2. Por╚Ťiune de cer senin, ├«nconjurat─â de nori. Prin lumini╚Öurile l─âsate ├«ntre norii fugari, soarele z├«mbe╚Öte vesel spre p─âm├«nt. ODOBESCU, la TDRG. 3. (Rar) Fascicul de raze; lumin─â, luminozitate. ╚śi din oglind─â lumini╚Ö Pe trupu-i se revars─â. EMINESCU, O. I 168. ÔÖŽ Pat─â de lumin─â. E-n treac─ât peste noi un nor... Doar pe-o parte de podi╚Ö A r─âmas un lumini╚Ö. CAMIL PETRESCU, V. 102.
lumin├ş╚Ö s. n., pl. lumin├ş╚Öuri
lumin├ş╚Ö s. n., pl. lumin├ş╚Öuri
LUMIN├Ź╚ś s. v. poian─â.
LUMIN├Ź╚ś ~uri n. 1) Teren f─âr─â arbori, acoperit cu iarb─â ╚Öi flori, ├«ntr-o p─âdure; poian─â; colnic. 2) Por╚Ťiune de cer senin. /lumin─â + suf. ~i╚Ö
luminiș n. 1. lumină slabă: din oglindă luminiș pe trupu-i se revarsă EM.; 2. poiană mică: se plimbau prin vreun luminiș de pădure ISP.
lumin├ş╚Ö n., pl. ur─ş. Po─şan─â, loc luminos ├«ntrÔÇÖo p─âdure. V. lucin─â.
LUMINI╚ś s. poian─â, (pop.) colnic, zari╚Öte, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (Un ~ de p─âdure.)

Luminiș dex online | sinonim

Luminiș definitie

Intrare: luminiș
luminiș substantiv neutru