Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru luminator

LUMINAT├ôR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care ├«nlocuie╚Öte o por╚Ťiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö ├«n scopul asigur─ârii ilumin─ârii naturale a unei ├«nc─âperi. [Var.: (pop.) lumin─ât├│r s. n.] ÔÇô Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
LUMIN─éT├ôR2, -O├üRE, lumin─âtori, -oare, adj. Care lumineaz─â, care emite lumin─â. ÔÇô Lumina + suf. -─âtor.
LUMINAT├ôR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care ├«nlocuie╚Öte o por╚Ťiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö ├«n scopul asigur─ârii ilumin─ârii naturale a unei ├«nc─âperi. [Var.: (pop.) lumin─ât├│r s. n.] ÔÇô Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
LUMIN─éT├ôR2, -O├üRE, lumin─âtori, -oare, adj. Care lumineaz─â, care emite lumin─â. ÔÇô Lumina + suf. -─âtor.
LUMINATÓR s. n. v. luminător.
LUMIN─éT├ôR1, lumin─âtoare, s. n. Por╚Ťiune din ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö sau dintr-un plafon, alc─âtuit─â din ochiuri de geam montate ├«ntr-un schelet, pentru a permite sau a m─âri luminarea unei ├«nc─âperi cu lumin─â direct─â. ÔÇô Variant─â: luminat├│r s. n.
LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină (I 1). Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.
!luminatór (panou transparent) s. n., pl. luminatoáre
luminătór (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoáre
luminatór s. n., pl. luminatoáre
luminătór (panou transparent) s. n., pl. luminătoáre
luminătór adj. m., s. m. ((cel) care luminează), pl. luminătóri; f. sg. și pl. luminătoáre
LUMINAT├ôR s.n. Panou transparent sau translucid care ├«nlocuie╚Öte o por╚Ťiune dintr-un acoperi╚Ö ori plafon, permi╚Ť├ónd iluminarea unei ├«nc─âperi. [Cf. rus. liuminator].
LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)
LUMINĂTÓR ~oáre n. Geam sau panou transparent în acoperișul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor
luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.
lumin─ât├│r, -o├íre adj. Care lumineaz─â. S. m. Och─ş: te urm─âresc lumin─âtori─ş (Em.). S. n., pl. oare. Fereastr─â f─âcut─â numa─ş ca s─â p─âtrund─â lumina, dar s─â nu se deschid─â p. ventilare.

Luminator dex online | sinonim

Luminator definitie

Intrare: lumin─âtor
lumin─âtor 1 adj. adjectiv
Intrare: luminator
lumin─âtor 2 s.n. substantiv neutru
luminator substantiv neutru