luminatoare definitie

20 definiții pentru luminatoare

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.
LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.
LUMINATÓR s. n. v. luminător.
LUMINĂTÓR1, luminătoare, s. n. Porțiune din învelitoarea unui acoperiș sau dintr-un plafon, alcătuită din ochiuri de geam montate într-un schelet, pentru a permite sau a mări luminarea unei încăperi cu lumină directă. – Variantă: luminatór s. n.
LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină (I 1). Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.
!luminatór (panou transparent) s. n., pl. luminatoáre
luminătór (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoáre
luminatór s. n., pl. luminatoáre
luminătór (panou transparent) s. n., pl. luminătoáre
luminătór adj. m., s. m. ((cel) care luminează), pl. luminătóri; f. sg. și pl. luminătoáre
LUMINATÓR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițând iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].
LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)
LUMINĂTÓR ~oáre n. Geam sau panou transparent în acoperișul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor
luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.
luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.
luminatoáre s. f. pl. Exapostilarii. – Din lumina + suf. -toare.

luminatoare dex

Intrare: luminător
luminător 1 adj. adjectiv
Intrare: luminator
luminător 2 s.n. substantiv neutru
luminator substantiv neutru
Intrare: luminatoare
luminatoare