LUMÉSC, -EÁSCĂ, lumești, adj. Care aparține lumii, privitor la lume, din lume. ♦ Pământesc, trupesc. ◊ Boli lumești = boli venerice. ♦ Laic; vesel, glumeț; de petrecere. – Lume + suf. -esc.

LUMÉSC, -EÁSCĂ, lumești, adj. Care aparține lumii, privitor la lume, din lume. ♦ Pământesc, trupesc. ◊ Boli lumești = boli venerice. ♦ Laic; vesel, glumeț; de petrecere. – Lume + suf. -esc.

LUMÉSC, -EÁSCĂ, lumești, adj. 1. Care aparține lumii1, al lumii1, privitor la lume1, din lume1. O astrologie... de origine bizantină bazată pe sistemul care admite Pămîntul de centrul arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 45. Nici o putere lumească să te poată învinge cîndva. ȘEZ. III 235. 2. Laic; p. ext. vesel, glumeț. După aceste... cugetări triste, altele mai lumești m-au cuprins. NEGRUZZI, S. I 216. ♦ De dragoste, trupesc. Din dragostea lumească un imperiu se va naște. EMINESCU, O. I 144. Își petrecuse viața în dezmierdări lumești. ODOBESCU, S. III 34.

lumésc adj. m., f. lumeáscă; pl. m. și f. luméști

lumésc adj. m., f. lumeáscă; pl. m. și f. luméști

BOALĂ-LUMEÁSCĂ s. v. boală venerică.

LUMÉSC adj. v. laic.

LUMÉSC adj. v. veneric.

Lumesc ≠ bisericesc

LUMÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de lume; propriu lumii. 2) Care desfată simțurile; trupesc; senzual. 3) Care nu ține de biserică; independent de confesiunile religioase; laic; mirean. Poezie ~ească. /lume + suf. ~esc

lumesc a. ce ține de lumea trecătoare și deșartă: 1. profan; 2. frivol.

1) lumésc, -eáscă adj. De lume, de societate, profan: cîntec lumesc. Pămîntesc, trecător, deșert: nu vă lăcomițĭ la averile lumeștĭ! Frivol, ușuratic: purtare prea lumească. Laic, mirenesc (nu monastic): cleru lumesc. Boale lumeștĭ, boale secrete.

boală-lumească s. v. BOALĂ VENERICĂ.

LUMESC adj. laic, mirean, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

lumesc adj. v. VENERIC.