LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Pop.) Căruia îi place viața, societatea; iubitor de lume, de petreceri; vesel. – Lume + suf. -eț.

LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Pop.) Căruia îi place viața, societatea; iubitor de lume, de petreceri; vesel. – Lume + suf. -eț.

LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Popular) Căruia îi place lumea1 (III 1), societatea, viața; iubitor de petreceri, vesel. V. frivol. O nevastă tînără și foarte lumeață. MARIAN, O. II 200.

luméț (pop.) adj. m., pl. luméți; f. lumeáță, pl. luméțe

luméț adj. m., pl. luméți; f. sg. lumeáță, pl. luméțe

LUMÉȚ adj., s. v. chefliu, petrecăreț.

luméț, -eáță adj., pl. f. ețe. Care ĭubește mult lumea, societatea, petrecerile.

lumeț adj. v. CHEFLIU. PETRECĂREȚ.

luméț, lumeață, adj. – De lume, petrecăreț, glumeț. – Din lume + suf. -eț (DEX, MDA).