Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru lum├ónare

cherodos├şe sf [At: GHEORGAGHI, ap. SIO (1762), 287 / Pl: ~ii / E: ngr ¤ç╬Ě╬Á¤ü╬┐╬┤╬┐¤â╬╣╬Á] (├Änv) Oferire de lum├ón─âri de cear─â.
LUM├éN├üRE, lum├ón─âri, s. f. 1. Obiect ├«n form─â de cilindru sub╚Ťire, f─âcut din cear─â sau din alt─â materie gras─â solidificat─â, av├ónd la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flac─âr─â, produc├ónd lumin─â. ÔŚŐ Loc. adv. ╚Öi adj. (Drept) ca lum├ónarea = foarte drept. La lum├ónare = la lumina lum├ón─ârii. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (pe cineva sau ceva) cu lum├ónarea = a c─âuta (pe cineva sau ceva) cu mult─â st─âruin╚Ť─â. A ╚Ťine (cuiva) lum├ónarea = a veghea pe cineva ├«n momentul mor╚Ťii (╚Ťin├óndu-i lum├ónarea aprins─â). 2. (├Änv.) Unitate de m─âsur─â conven╚Ťional─â pentru intensitatea luminii, aproximativ egal─â cu o candel─â. 3. Plant─â erbacee cu flori g─âlbui, dispuse ├«ntr-un spic lung (Verbascum phlomoides). ÔÇô Lat. luminaria.
LUM├éN├üRE, lum├ón─âri, s. f. 1. Obiect de luminat ├«n form─â de cilindru sub╚Ťire, f─âcut din cear─â sau din alt─â materie gras─â solidificat─â, av├ónd la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flac─âr─â, produc├ónd lumin─â. ÔŚŐ Loc. adv. ╚Öi adj. (Drept) ca lum├ónarea = foarte drept. La lum├ónare = la lumina lum├ón─ârii. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (pe cineva sau ceva) cu lum├ónarea = a c─âuta (pe cineva sau ceva) cu mult─â st─âruin╚Ť─â. A ╚Ťine (cuiva) lum├ónarea = a veghea pe cineva ├«n momentul mor╚Ťii (╚Ťin├óndu-i lum├ónarea aprins─â). 2. (├Änv.) Unitate de m─âsur─â conven╚Ťional─â pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candel─â. 3. Plant─â erbacee cu flori g─âlbui, dispuse ├«ntr-un spic lung (Verbascum phlomoides). ÔÇô Lat. luminaria.
LUM├ÄN├üRE, lum├«n─âri, s. f. 1. Obiect ├«n form─â de cilindru sub╚Ťire, f─âcut din cear─â, stearin─â, seu sau alt─â materie gras─â solid─â ╚Öi av├«nd la mijloc un fitil de bumbac care, aprins, arde cu flac─âr─â, produc├«nd lumin─â. Pe masa din mijlocul od─âii ardea o lum├«nare de seu, ├«ntr-un sfe╚Önic de lut, sm─âl╚Ťuit cu verde. BUJOR, S. 35. C├«nd s-a-nnoptat bine, au aprins lum├«n─ârile. CARAGIALE, P. 125. Ivan atunci... aprinde lum├«narea ╚Öi ├«ncepe a c─âuta prin cas─â. CREANG─é, P. 302. C├«nd cu gene ostenite sara suflu-n lum├«nare, Doar ceasornicul urmeaz─â lung-a timpului c─ârare. EMINESCU, O. I 130. ÔŚŐ (Mil.) Lum├«nare fumigen─â v. fumigen. ÔŚŐ Expr. (Drept) ca lum├«narea = foarte drept. Sta... drept ca lum├«narea ╚Öi le privea cu b─âgare de seam─â. CREANG─é, P. 271. Pe la aprinsul lum├«n─ârilor v. aprins1. S─â-l pici (sau s─â-l fi picat) cu lum├«narea (sau cu cear─â) v. pica. A c─âuta (ceva) cu lum├«narea = a c─âuta (ceva) cu mult─â st─âruin╚Ť─â, a-╚Öi da toat─â silin╚Ťa (pentru a g─âsi ceva). ╚śi-o g─âsit gineri ├«n sf├«r╚Öit?... Slav─â domnului!... c─â mult o mai umblat c─âut├«ndu-i cu lum├«narea. ALECSANDRI, T. I 156. A c─âuta (cuiva) ceart─â (sau g├«lceav─â, pricin─â) cu lum├«narea v. c─âuta (I 1). 2. Plant─â erbacee, ├«nalt─â, cu flori g─âlbui ╚Öi mari dispuse ├«ntr-un spic lung ╚Öi dens (Verbascum phlomoides); coada-boului, coada-lupului.
lumânáre s. f., g.-d. art. lumânắrii; pl. lumânắri
lumânáre s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări
LUMÂNÁRE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. v. lumânărică.
LUMÂNÁRE s. v. brusture, lipan, prăjină.
STING─éTOARE DE LUM├éN─éRI s. v. mucarni╚Ť─â.
lum├«n├íre (lum├«nß║»ri), s. f. ÔÇô 1. Lumin─â. ÔÇô 2. F─âclie, facl─â. ÔÇô Var. mr. luminare, megl. luminare, megl. luminari. Lat. lum─şnare (Pu╚Öcariu 992; Candrea-Dens., 1015; REW 5162); ar putea fi ╚Öi un der. intern, din lumina. ÔÇô Der. lum├«n─ârar, s. m. (fabricant de lum├«n─âri); lum├«n─âr─ârie, s. f. (magazin de lum├«n─âri); lum├«n─âric─â, s. f. (lum├«nare; un joc de copii; plant─â, Verbascum thapsus). Cf. lume, lumin─â.
LUMÂNÁRE ~ări f. Obiect de formă cilindrică, făcut din ceară sau parafină, având un fitil în interior, care, fiind aprins, produce lumină. * (Drept) ca ~area ideal de drept. La ~ la lumina lumânării. 2) Plantă erbacee înaltă, cu flori de culoare galbenă-deschisă, dispuse într-un spic lung. /<lat. luminaria
lum├ónare f. 1. materie ce sÔÇÖaprinde, arde ╚Öi lumineaz─â: lum├ónare de s─âu, la aprinsul lum├ón─ârilor; 2. Bot. lum├ón─âric─â. [Lat. LUMINARIA].
lum├«n├íre f., pl. ─âr─ş (lat. luminare, pl. -aria, fr. lumi├Ęre, vsp. lumnera). V─âl─âtuc de cear─â, de se┼ş, de stearin─â, de parafin─â ╚Ö. a. cu un fitil ├«n mijloc, care, c├«nd ├«l aprinz─ş, arde ╚Öi lumineaz─â. Pe la aprinsu lum├«n─ârilor, pe ├«nserate, pe ├«noptate. Drept ca lum├«narea, foarte drept, ├«n pozi╚Ťiune vertical─â. A ╚Ťinea cu─şva lum├«narea, a fi pe l├«ng─â el c├«nd e aproape s─â moar─â (dup─â obice─şu de a aprinde mortulu─ş o lum├«nare). Prov. Dup─â sf├«nt, ╚Öi lum├«narea (sa┼ş t─âm├«─şa), dup─â persoan─â, a╚Öa ╚Öi considera╚Ťiunea ar─âtat─â e─ş. V. fachie, masala, lamp─â.
LUMÂNARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. (BOT.; Verbascum phlomoides) lumînărică, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii.
lumînare s. v. BRUSTURE. LIPAN. PRĂJINĂ.
stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.
a o c─âuta cu lum├ónarea expr. 1. a se comporta imprudent; a se expune accident─ârilor. 2. a c─âuta cearta cu orice pre╚Ť. 3. (d. copii) a se purta astfel ├«nc├ót s─â atrag─â asupra sa o pedeaps─â.
a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.
a ╚Ťine lum├ónarea expr. (pop.) a privi un cuplu care face dragoste.
lumânare, lumânări s. f. minge șutată cu stângăcie, pe verticală, de un jucător de fotbal.

Lumânare dex online | sinonim

Lumânare definitie

Intrare: lumânare
lumânare substantiv feminin