LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris.

LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris.

LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce tristețe, mîhnire, groază, care amintește de moarte; jalnic, sumbru. Nemișcat stă [omul de zăpadă]... cum șade o statuie, Lugubri în orbite îi înnegresc cărbunii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 26. Toată viața! În sufletul lui Dan aceste cuvinte cad cu un răsunet lugubru și-l umplu de-o neînchipuită jale și desperare. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. Bravo! rîdeți foarte natural! Numai domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu. ALECSANDRI, T. I 296.

lugúbru (-gu-bru) adj. m., pl. lugúbri; f. lugúbră, pl. lugúbre

lugúbru adj. m. (sil. -bru), pl. lugúbri; f. sg. lugúbră, pl. lugúbre

LUGÚBRU adj. funebru, jalnic, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Lugubru ≠ radios

LUGÚBRU, -Ă adj. Groaznic, sumbru, jalnic, înfiorător. [< fr. lugubre, cf. lat. lugubris].

LUGÚBRU, -Ă adj. infiorător, sinistru; macabru. (< fr. lugubre, lat. lugubris)

LUGÚBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care îngrozește; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; sinistru. 2) Care vădește tristețe; trist. [Sil. -gu-bru] /<fr. lugubre, lat. lugubris

lugubru a. care exprimă jale, care insuflă mâhnire adâncă.

*lugúbru, -ă adj. (lat. lúgubris și lugúbris, it. lúgubre). Jalnic, plin de jale, foarte trist: spectacul lugubru. Adv. În mod lugubru: a răsuna lugubru.

LUGUBRU adj. funebru, jalnic, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)