LUD, -Ă, luzi, -de,
adj. (
Înv. și
reg.) Simplu, naiv, fără experiență;
p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din
sl. ludŭ. LUD, -Ă, luzi, -de,
adj. (
Înv. și
reg.) Simplu, naiv, fără experiență;
p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din
sl. ludŭ. LUD, -Ă, luzi, -de,
adj. (Învechit și regional) Simplu, naiv, fără experiență;
p. ext. prost, nătîng, nătărău. Omul... vine în lume gol și fără vreo pricepere, adică lud. GORJAN, H. II 94.
lud (
reg.)
adj. m.,
pl. luzi;
f. lúdă,
pl. lúde
lud adj. m., pl. luzi; f. sg. lúdă, pl. lúde LUD adj. v. credul, naiv. LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. lud (lúdă), adj. –
1. Prost, nerod, nătărău. –
2. (
Olt.) Copil.
Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744),
cf. bg.,
sb.,
slov. lud.
Cf. zălud.
lud2, luzi, s.m. (reg.) copil. lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V.
zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V.
brudiŭ. lud adj. v. CREDUL. NAIV. lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. lud, -ă, luzi, lude, adj. – (reg.) Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop, 1970: 181). – Din sl. ludǔ „prost” (Scriban; Miklosich, Cihac, Berneker, cf. DER; DEX, MDA). lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ.
LUD; numele cu acest radical pot proveni: unele din lud „nerod”, altele din scurtarea german. Ludwig, ori < sl. lude (v. art. urm.); cf. și etimologia lui B-Albescu < magh. lud „gîscă” (BA ung. 45). 1. Lud b. (Ard); -u, N., olt, (AO XII 383); -u, ard. Paș). 2. Luda, Șt. (Sur XV); Ludeasa, olt. (Sd XXI); – m-te (16 B I 15); Ludeasca t.; Ludești s., mold. (Sur VIII). 3. -in: Ludin t. (16 B I 15). 4. Prob. din Ludovic: *Ludan > Ludăneasa s.; Ludaș s., mold.; Ludoș, Luduș și Ludișor ss., ard. 5. Prin contaminare, sau din altă temă: Ludrilă, Ioan, munt. (RI XIII 391).