LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.

LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.

LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru (I). Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.

lucrușór (lu-cru-) s. n., pl. lucrușoáre

lucrușór s. n. (sil. -cru-), pl. lucrușoáre