Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

52 defini╚Ťii pentru lucru

LUCR├ü, lucrez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A efectua, a presta o munc─â, a face un lucru; a munci. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-╚Öi vedea de treab─â. 2. Intranz. A fi ├«n mi╚Öcare, ├«n ac╚Ťiune; a dezvolta o activitate ├«ntr-o direc╚Ťie oarecare; a func╚Ťiona. 3. Intranz. A ac╚Ťiona ├«n chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alt─â form─â, f─âc├ónd din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ÔÖŽ A cl─âdi, a construi. ÔÖŽ A face, a confec╚Ťiona; a fabrica. ÔÖŽ A coase, a broda; a ├«mpleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti ├«mpotriva cuiva. [Prez. ind. ╚Öi: (reg.) l├║cru] ÔÇô Lat. lucubrare.
L├ÜCRU, lucruri, s. n. I. Tot ceea ce exist─â (├«n afar─â de fiin╚Ťe) ╚Öi care este conceput ca o unitate de sine st─ât─âtoare; obiect. ÔŚŐ A lucra ├«n sine = concept din filosofia kantian─â care desemneaz─â lucrurile a╚Öa cum sunt ele ÔÇ×├«n sineÔÇŁ, adic─â independent de cunoa╚Ötere, de ceea ce sunt ele ÔÇ×pentru noiÔÇŁ. (Jur.) Lucru imobil (sau nemi╚Öc─âtor) = lucru care, ├«n mod natural sau prin voin╚Ťa omului, nu poate fi str─âmutat dintr-un loc ├«ntr-altul. Lucru mobil (sau mi╚Öc─âtor) = lucru care poate fi str─âmutat dintr-un loc ├«ntr-altul. ÔŚŐ Expr. Lucru r─âu (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoan─â) de care suntem nemul╚Ťumi╚Ťi sau care nu e bun─â de nimic. ÔŚŐ Bun care apar╚Ťine unei persoane sau unei colectivit─â╚Ťi; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizic─â sau intelectual─â) ├«ntreprins─â pentru realizarea unui scop; munc─â, treab─â; ac╚Ťiune, fapt─â. ÔŚŐ Front de lucru = por╚Ťiune dintr-o construc╚Ťie la care lucreaz─â concomitent mai multe forma╚Ťii de lucru, echipate cu materialele ╚Öi utilajele necesare. ÔŚŐ Loc. adj. De lucru = a) ├«n care se lucreaz─â. Zile de lucru; b) cu care se lucreaz─â, folosit la treab─â. Haine de lucru. c) ├«ntrebuin╚Ťat la lucru, folosit ├«ntr-o activitate. Metod─â de lucru. ÔŚŐ Expr. A avea de lucru = a) a avea treab─â, a fi (foarte) ocupat; b) a avea o ocupa╚Ťie, un serviciu; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificult─â╚Ťi (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu g─âsi ce sau unde s─â munceasc─â; b) se spune c├ónd cineva nu-╚Öi vede de treab─â sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) s─â munceasc─â. A-╚Öi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-╚Öi pierde vremea cu o treab─â lipsit─â de importan╚Ť─â sau cu o persoan─â care creeaz─â dificult─â╚Ťi; a p─ârea c─â lucreaz─â; b) a-╚Öi crea singur ├«ncurc─âturi. A fi ├«n lucru = a fi ├«n curs de fabricare, de executare, de elaborare. ÔÖŽ Lucru ├«n (sau pe) band─â = organizare a produc╚Ťiei ├«n care obiectele de realizat se deplaseaz─â (continuu sau cu intermiten╚Ť─â) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru ├«n lan╚Ť = mod de organizare a produc╚Ťiei ├«n care obiectul care se lucreaz─â se deplaseaz─â ritmic ├«n raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obliga╚Ťie pe care o aveau ├«n Evul Mediu ╚Ť─âranii dependen╚Ťi din ╚Ü─ârile Rom├óne ╚Öi care consta ├«n presta╚Ťii de munc─â ├«n folosul domnului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltat─â de o for╚Ť─â care ac╚Ťioneaz─â asupra unui corp, egal─â cu produsul dintre componen╚Ťa for╚Ťei care ac╚Ťioneaz─â asupra crapului ├«n direc╚Ťia deplas─ârii punctului ei de aplica╚Ťie ╚Öi m─ârimea acestei deplas─âri. 2. Ceea ce se efectueaz─â, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problem─â, situa╚Ťie, fapt, fenomen; (la pl.) ├«nt├ómplare, eveniment. ÔŚŐ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importan╚Ť─â, ceva f─âr─â ├«nsemn─âtate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiv─â) S-a nec─âjit lucru mare; c) (determin├ónd un adjectiv, ├«i d─â valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. ÔÇô Din lucra (derivat regresiv).
LUCR├ü, lucrez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A efectua, a presta o munc─â, a face un lucru; a munci. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-╚Öi vedea de treab─â. 2. Intranz. A fi ├«n mi╚Öcare, ├«n ac╚Ťiune; a dezvolta o activitate ├«ntr-o direc╚Ťie oarecare; a func╚Ťiona. 3. Intranz. A ac╚Ťiona ├«n chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alt─â form─â, f─âc├ónd din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ÔÖŽ A cl─âdi, a construi. ÔÖŽ A face, a confec╚Ťiona; a fabrica. ÔÖŽ A coase, a broda; a ├«mpleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti ├«mpotriva cuiva. [Prez. ind. ╚Öi: (reg.) l├║cru] ÔÇô Lat. lucubrare.
L├ÜCRU, lucruri, s. n. I. Tot ceea ce exist─â (├«n afar─â de fiin╚Ťe) ╚Öi care este conceput ca o unitate de sine st─ât─âtoare; obiect. ÔŚŐ Lucru ├«n sine = no╚Ťiune a filozofiei lui Kant desemn├ónd realitatea obiectiv─â, existent─â independent de cunoa╚Öterea noastr─â, care, de╚Öi perceput─â sub form─â de reprezentare, nu poate fi cunoscut─â ├«n esen╚Ťa ei. (Jur.) Lucru imobil (sau nemi╚Öc─âtor) = lucru care, ├«n mod natural sau prin voin╚Ťa omului, nu poate fi str─âmutat dintr-un loc ├«ntr-altul. Lucru mobil (sau mi╚Öc─âtor) = lucru care poate fi str─âmutat dintr-un loc ├«ntr-altul. ÔŚŐ Expr. Lucru r─âu (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoan─â) de care suntem nemul╚Ťumi╚Ťi sau care nu e bun─â de nimic. ÔÖŽ Bun care apar╚Ťine unei persoane sau unei colectivit─â╚Ťi; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizic─â sau intelectual─â) ├«ntreprins─â pentru realizarea unui scop; munc─â, treab─â; ac╚Ťiune, fapt─â. ÔŚŐ Front de lucru = por╚Ťiune dintr-o construc╚Ťie la care lucreaz─â concomitent mai multe forma╚Ťii de lucru, echipate cu materialele ╚Öi utilajele necesare. ÔŚŐ Loc. adj. De lucru = a) ├«n care se lucreaz─â. Zile de lucru; b) cu care se lucreaz─â, folosit la treab─â. Haine de lucru; c) ├«ntrebuin╚Ťat la lucru, folosit ├«ntr-o activitate. Metod─â de lucru. ÔŚŐ Expr. A avea de lucru = a) a avea treab─â, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupa╚Ťie, a fi ├«n slujb─â; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificult─â╚Ťi (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu g─âsi ce sau unde s─â munceasc─â; b) se spune c├ónd cineva nu-╚Öi vede de treab─â sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) s─â munceasc─â. A-╚Öi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-╚Öi pierde vremea cu o treab─â lipsit─â de importan╚Ť─â sau cu o persoan─â care creeaz─â dificult─â╚Ťi; a p─ârea c─â lucreaz─â; b) a-╚Öi crea singur ├«ncurc─âturi. A fi ├«n lucru = a fi ├«n curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru ├«n (sau pe) band─â = organizare a produc╚Ťiei ├«n care obiectele de realizat se deplaseaz─â (continuu sau cu intermiten╚Ť─â) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru ├«n lan╚Ť = mod de organizare a produc╚Ťiei ├«n care obiectul care se lucreaz─â se deplaseaz─â ritmic ├«n raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obliga╚Ťie pe care o aveau ├«n evul mediu ╚Ť─âranii dependen╚Ťi din ╚Ť─ârile rom├óne ╚Öi care consta ├«n presta╚Ťii de munc─â ├«n folosul domnitorului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltat─â de o for╚Ť─â care ac╚Ťioneaz─â asupra unui corp, egal─â cu produsul dintre componenta for╚Ťei care ac╚Ťioneaz─â asupra corpului ├«n direc╚Ťia deplas─ârii punctului ei de aplica╚Ťie ╚Öi m─ârimea acestei deplas─âri. 2. Ceea ce se efectueaz─â, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problem─â. 2. Situa╚Ťie, fapt, fenomen; (la pl.) ├«nt├ómplare, eveniment. ÔŚŐ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importan╚Ť─â, ceva f─âr─â ├«nsemn─âtate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiv─â) S-a nec─âjit lucru mare; c) (determin├ónd un adjectiv, ├«i d─â valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. ÔÇô Din lucra (derivat regresiv).
LUCR├ü, lucrez, vb. I. 1. Intranz. A face o munc─â (util─â); a munci. Ast─âzi nu mai e chip de lucrat ├«n p─âm├«ntul ud ╚Öi lipicios. C. PETRESCU, R. DR. 62. El ├«ntr-o jum─âtate de an lucra ca o calf─â veche. ISPIRESCU, L. 137. Iat─â ce am g├«ndit eu, noro, c─â po╚Ťi lucra nop╚Ťile. CREANG─é, P. 5. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, exprim├«nd obiectul muncii sau locul unde se execut─â munca) Lucreaz─â la un roman. Ôľş Ia g├«ci╚Ťi de cinÔÇÖ mi-i dor?... De-un fl─âc─âu cam negricios Care-mi lucra la ogor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 32. ÔŚŐ Tranz. (Complementul este meseria practicat─â sau obiectul muncii) Cutreier├«nd lumea ├«nv─â╚Ť├«nd ╚Öi pre bun ╚Öi pre r─âu cum s─â pr─â╚Öeasc─â ╚Öi s─â lucreze vi╚Ťa. ISPIRESCU, U. 103. El lucra ciubot─ârie. CONTEMPORANUL, I 165. De grij─â ╚Ťi-am purtat, Ogorul ╚Ťi l-am lucrat. ALECSANDRI, P. P. 295. ÔŚŐ Expr. A nu avea ce lucra = a nu avea altceva mai bun de f─âcut dec├«t... ╚śi b─âdi╚Ťa Vasile n-are ce lucra? ÔÇô Hai ╚Öi noi, m─âi b─âie╚Ťi, s─â d─âm ajutor la drum. CREANG─é, A. 8. 2. Intranz. A fi ├«n mi╚Öcare, ├«n ac╚Ťiune, a dezvolta o activitate. Seva prim─âverii nu lucra numai ├«n arborii vechi ╚Öi ├«n florile gr─âdinilor, ci ╚Öi ├«n afund, sub picioarele mele. SADOVEANU, E. 82. Cauzele... exist─â ╚Öi lucreaz─â simultan. EMINESCU, N. 33. Toat─â firea... lucreaz─â zi ╚Öi noapte sporind c─âtr─â ├«nmul╚Ťire. CONACHI, P. 270. ÔŚŐ (Despre instrumentele de care se servesc oamenii ├«n procesul muncii) Motoarele lucreaz─â intens. ÔŚŐ Fig. Portul o s─â lucreze bine, a fost un an bun agricol. BART, E. 191. ÔŚŐ (Despre facult─â╚Ťile omului) Jder ├«ncepu a r├«de. Dar ├«nd─âr─âtul r├«sului care ├«i steclea la lumina jarului, cugetul s─âu lucra cu ├«nvier╚Öunare. SADOVEANU, F. J. 745. 3. Intranz. A ac╚Ťiona ├«n chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva. Critica trebuie s─â r─âspund─â... prin ce mijloace aceast─â crea╚Ťiune artistic─â lucreaz─â asupra noastr─â. GHEREA, ST. CR. I 40. ├Ä╚Öi f─âcea leacurile ╚Öi se trata, de╚Öi acum nu-i mai lucra nici o medicin─â, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Tranz. A da unui material brut alt─â form─â; a prelucra. A lucra fierul. ÔŚŐ Refl. pas. Aceast─â buruian─â putea s─â se lucreze ca inul. DR─éGHICI, R. 52. ÔÖŽ A fabrica, a confec╚Ťiona. Costumul lapon de s─ârb─âtoare, lucrat din piei ├«nflorite cu broderii, emo╚Ťioneaz─â profund. STANCU, U.R.S.S. 61. ÔÖŽ A coase, a broda. (Absol.) Colo l├«ng─â lamp─â, ├«ntr-un mic ietac, Vezi o fat─â care pune a╚Ť─â-n ac... O vezi printr-o alb─â perdea str─âvezie Cum mereu lucreaz─â. EMINESCU, O. I 363. ÔÖŽ A cl─âdi. Me╚Öterii gr─âbea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ÔÖŽ A depune un efort permanent de ├«mbun─ât─â╚Ťire, a perfec╚Ťiona. A-╚Öi lucra versurile. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A pune ceva la cale ├«mpotriva cuiva; a urzi. Nime nu ├«ndr─âznea a gr─âi ├«mpotriva lui, cu c├«t mai v├«rtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143. ÔÖŽ A unelti ├«mpotriva cuiva, a s─âpa pe cineva. Parc─â-mi spune inima c─â m-a lucrat C├«nele Negru la divizie. CAMILAR, N. I 162. Exist─â desigur ├«n redac╚Ťie o canalie care-l lucreaz─â. C. PETRESCU, C. V. 134. ╚śi zi, m─â lucra╚Öi? CARAGIALE, O. I 140. ÔŚŐ Expr. A lucra pe cineva ├«n foi de vi╚Ť─â = a unelti ├«mpotriva cuiva cu mult─â dib─âcie, astfel ca victima nici s─â nu simt─â. Toat─â lumea ├«╚Öi amintea cum ├«l ┬źlucrase ├«n foi de vi╚Ť─â┬╗ pe Tudor Vladimirescu... ├«n acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU, O. II 358. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (Transilv., Bucov.) l├║cru (CO╚śBUC, P. II 183, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 117).
L├ÜCRU, lucruri, s. n. 1. (├Än sens larg, ├«n opozi╚Ťie cu fiin╚Ť─â) Orice obiect material. Noaptea dormim ca lucrurile. SAHIA, N. 114. Ochii, ca microscopul, la lucruri ar da m─ârime. CONACHI, P. 268. ÔŚŐ (Rar, ├«nglob├«nd ╚Öi fiin╚Ťele) Dou─â lucruri s├«nt pre╚Ťioase ├«n Mun╚Ťii Apuseni ╚Öi le-au f─âcut faima: oamenii ╚Öi aurul. BOGZA, ╚Ü. 9. ÔŚŐ Lucru r─âu (sau prost), se spune, familiar, unei persoane de care s├«ntem nemul╚Ťumi╚Ťi sau care nu e bun─â de nimic. Lucrul r─âu nu piere cu una cu dou─â. CREANG─é, A. 16. Te-am l─âsat ├«n fr├«u t─âu ╚śi te-ai f─âcut lucru r─âu. MARIAN, S. 4. Fost-ai, lele, c├«nd ai fost, dar acum e╚Öti lucru prost. ÔŚŐ Lucru ├«n sine = realitate obiectiv─â, existent─â independent de con╚Ötiin╚Ťa noastr─â, care dup─â filozofia idealist─â, de╚Öi perceput─â sub form─â de reprezentare, ar fi absolut incognoscibil─â. Kant admite ├«ns─â existen╚Ťa ┬źlucrurilor ├«n sine┬╗, declar├«nd totu╚Öi ┬źc─â ele nu pot fi cunoscute┬╗. LENIN, O. XIV 92. ÔÖŽ (La pl.) Efecte, obiecte (├«mbr─âc─âminte, unelte de munc─â etc.) care apar╚Ťin unei persoane sau unei gospod─ârii ╚Öi care servesc pentru anumite scopuri. De patru zile n-a mai fost pe-acas─â ╚Öi i-e dor de tat─â-s─âu, de odaia, de lucrurile ei. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 92. Se ├«ntorcea numai ├«ntr-un c─âlc├«i, c├«nd... a╚Öeza lucrurile de c─âl─âtorie. ISPIRESCU, L. 13. ╚Üepoi, grebl─â ╚Öi c├«te alte lucruri ce trebuiesc omului gospodari. CREANG─é, P. 38. II. (Azi mai ales la sg.) 1. Activitate (mai ales fizic─â), ├«ntreprins─â ├«n vederea unui scop; ocupa╚Ťie care cere o oarecare sfor╚Ťare fizic─â sau intelectual─â, ├«n scopul de a realiza ceva; munc─â, treab─â. Tot pe d├«nsa o punea la lucrurile cele mai grele. ISPIRESCU, L. 28. Vitele s├«nt mari ╚Öi mai mult cai dec├«t boi ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la toate lucrurile c├«mpului ╚Öi la transporturi. GOLESCU, ├Ä. 158. ╚śi pe c├«mp i-a dus ╚śi pe to╚Ťi i-a pus La lucrul p─âm├«ntului. ALECSANDRI, P. P. 388. ÔŚŐ Lucru manual v. manual. ÔŚŐ Loc. adj. De lucru = a) ├«n care se lucreaz─â. ├Än zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba ╚Öi uita de ur├«t. CREANG─é, P. 140; b) cu care se lucreaz─â. Haine de lucru. Unelte de lucru; c) ├«ntrebuin╚Ťat la lucru. Metod─â de lucru. ÔŚŐ Expr. M├«n─â de lucru v. m├«n─â. A avea de lucru (regional a avea lucru) = a) a avea treab─â, a fi ocupat. Am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. ╚śtiu c─â are s─â aib─â de lucru la noapte. CREANG─é, P. 301; b) (regional) a avea de furc─â (cu cineva). Vedeau cu cine are de lucru. RETEGANUL, P. IV 17. Cu d├«n╚Öii s─â am eu de acuma de lucru? SBIERA, P. 286. A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu g─âsi ce (sau unde) s─â munce╚Öti, a nu fi ocupat; b) a nu avea de f─âcut altceva mai bun dec├«t un lucru nepotrivit, nelalocul lui. A pune (pe cineva), la lucru = a sili (pe cineva) s─â munceasc─â. Chiric─â atunci... ├«ntr-o clip─â adun─â toat─â dr─âcimea ╚Öi-o pune la lucru pe c├«mp. CREANG─é, P. 158. A-╚Öi face de lucru (cu ceva) = a-╚Öi g─âsi o treab─â lipsit─â de importan╚Ť─â. Simina ├«╚Öi f─âcea mereu de lucru prin ╚Öopron. SLAVICI, N. I 38. V─âz├«ndu-l cu ce-╚Öi face el de lucru, l-a ├«ntrebat. ╚śEZ. V 136. A-╚Öi face de lucru (cu cineva) = a avea de-a face cu cineva cre├«ndu-╚Öi astfel ├«ncurc─âturi. (Despre obiecte) A fi ├«n lucru = a fi ├«n curs de executare, de confec╚Ťionare. Mobila e de mult ├«n lucru. ÔŚŐ (Regional, ├«n formule de salut) Bun lucru, bade, la plug! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 270. ÔÖŽ (Fiz.) Lucru mecanic = m─ârime egal─â cu produsul dintre valoarea unei for╚Ťe ╚Öi deplasarea ├«n direc╚Ťia ei a punctului c─âruia i se aplic─â for╚Ťa. 2. Ceea ce se efectueaz─â, rezultatul muncii. Lucrul sporea v─âz├«nd cu ochii. BUJOR, S. 33. Una pe alta se ├«ndemnau la treab─â ╚Öi lucrul ie╚Öea g├«rl─â din m├«nile lor. CREANG─é, P. 7. V─âduvita sa mum─â ├«l crescu cum putu din lucrul m├«nilor ei. EMINESCU, N. 40. 3. Ac╚Ťiune, fapt─â. Nu-i lucru pu╚Ťin ce facem noi. SAHIA, N. 30. Aice-n Ia╚Öi, pe la d-voastr─â, toate lucrurile se fac pe dos. ALECSANDRI, T. I 149. ÔŚŐ Expr. Nu e lucru curat v. curat. ÔÖŽ (La pl.) Treburi. De╚Öi avea destui slujba╚Öi foarte pricepu╚Ťi ╚Öi stra╚Önici, tot voia s─â cunoasc─â el singur cum merg lucrurile ├«n ├«mp─âr─â╚Ťia lui. CARAGIALE, P. 124. III. (├Än sens larg) 1. Chestiune, problem─â. M─â g├«ndeam la at├«tea lucruri, la care n-am vreme s─â m─â g├«ndesc in celelalte ceasuri zbuciumate ale vie╚Ťii. SADOVEANU, E. 105. Am ├«nceput a vorbi lucruri ne├«nsemnate. C. PETRESCU, S. 163. M─â ├«ntrebi at├«tea lucruri deodat─â, ├«nc├«t nu ╚Ötiu la care s─â-╚Ťi r─âspund mai ├«nt─âi. NEGRUZZI, S. I 63. ÔŚŐ (Jur.) Lucru judecat v. judeca. 2. Situa╚Ťie, fapt, fenomen; (mai ales la pl.) ├«nt├«mplare, eveniment. E grozav lucru a fi str─âin ├«n ora╚Öele mari. VLAHU╚Ü─é, N. 6. De unde ╚Ötii c─â nu s-or schimba lucrurile ├«n bine ╚Öi pentru d-ta! CREANG─é, P. 235. Poate c─â m─âria-ta ai auzit lucrurile precum nu s├«nt. NEGRUZZI, S. I 139. ÔŚŐ (Corespunz─âtor lui ┬źceva┬╗) Lucru de mirare era acesta, nu ╚Öag─â! CREANG─é, P. 306. M─â ├«ntrebi un lucru care poate ╚Ťi l-am spus de o mie de ori. NEGRUZZI, S. I 118. Ce lucru poate s─â fie S─â m─â bage ├«n robie? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 101. ÔŚŐ Expr. Lucru de nimic (sau, rar, nimic─â) = ceva f─âr─â ├«nsemn─âtate. At├«ta r├«s pentr-un lucru de nimic... ├«ncepea s─â-l indispuie. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 9. C├«t m─â rugai, de╚Öi era un lucru de nimic─â. DR─éGHICI, R. 115. (Cu accentul pe adjectiv) Lucru mare = a) ceva rar, extraordinar, realizare de valoare deosebit─â. Am jurat S─â nu las s─â surpe nimeni lucrul mare ce-am durat. DAVILA, V. V. 116. A, s├«nt ferici╚Ťi aceia... pe care ├«i ├«mbat─â... Toaca bunelor silabe ╚Öi duioasa-ncredin╚Ťare C─â-nsemna╚Ťi cu stem─â-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare. VLAHU╚Ü─é, P. 135. Ei vor aplauda desigur biografia sub╚Ťire Care s-o-ncerca s-arate c─â n-ai fost vrun lucru mare. EMINESCU, O. I 184; b) (adverbial; cu valoare intensiv─â) S-a nec─âjit, lucru mare; c) (determin├«nd un adjectiv, ├«i d─â valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. Mare lucru = (de obicei cu valoare exclamativ─â sau ironic─â) ceva vrednic de mirare, fapt extraordinar, minunat. ├Äntreab-o c├«nd a v─âzut ├«nt├«i pe Alexandru ╚Öi, dac─â o ╚Öti, mare lucru. SADOVEANU, P. 104. Asta-i o treab─â foarte grea ╚Öi mare lucru s─â fie, ca s-o putem noi scoate la cap─ât. CREANG─é, P. 157.
lucrá (a ~) (lu-cra) vb., ind. prez. 3 lucreáză
l├║cru (lu-cru) s. n., art. l├║crul; pl. l├║cruri
lucr├í vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucr├ęz, 2 sg. lucr├ęzi, 3 sg. ╚Öi pl. lucre├íz─â
l├║cru s. n. (sif. -cru), art. l├║crul; pl. l├║cruri
LUCR├ü vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a func╚Ťiona, a servi, a sluji, (├«nv.) a poslu╚Öi. (~ de 20 de ani ca laborant─â.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. func╚Ťiona.
LUCR├ü vb. v. ac╚Ťiona, complota, conjura, conspira, unelti.
L├ÜCRU s. 1. obiect, (├«nv.) materie, unealt─â. (Fiin╚Ťe ╚Öi ~uri.) 2. munc─â, treab─â, (rar) lucrare, (reg.) me╚Öte╚Öug, (├«nv.) deal─â, laboare. (A f─âcut un ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 3. v. activitate. 4. v. fapt─â. 5. v. problem─â. 6. v. chestiune. 7. v. ├«nt├ómplare. 8. (FIZ.) lucru mecanic = (ie╚Öit din uz) travaliu.
A lucra Ôëá a (se) odihni, a ╚Öedea, a tr├ónd─âvi, a tr├óntori
lucr├í (lucr├ęz, lucr├ít), vb. ÔÇô 1. A produce, a elabora, a face. ÔÇô 2. A munci, a opera. ÔÇô 3. A broda, a coase. ÔÇô 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. ÔÇô Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. l┼şcr─üre ÔÇ×a c├«╚ÖtigaÔÇŁ (Pu╚Öcariu 951; REW 5145; Pu╚Öcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evolu╚Ťia semantic─â de la a c├«╚Ötiga la ÔÇ×a munciÔÇŁ este normal─â ╚Öi comun─â tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler ÔÇ×a lucraÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×a produce avereÔÇŁ, ├«n expresii ca lÔÇÖargent qui ne travaille pas; cf. ╚Öi lat. med. lucrari ÔÇ×a (pre)lucraÔÇŁ. Der. din lat. l┼źcubr─üre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibil─â. Der. lucru, s. n. (munc─â, treab─â; activitate, ac╚Ťiune; obiect, afacere), probabil din lat. l┼şcrum (Pu╚Öcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucr─âre╚Ť, adj. (├«nv., muncitor, activ); lucrare, s. f. (lucru, oper─â); lucr─âtor, adj. (muncitor, laborios); lucr─âtor, s. m. (muncitor); lucr─âtoare, s. f. (Banat, atelier); lucr─âtur─â, s. f. (fel, mod de a munci; intrig─â, mistificare); lucroi, adj. (├«nv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a preg─âti); conlucra, vb., format dup─â lat. collaborare; conlucr─âtor, s. m. (colaborator). ÔÇô Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. ÔÇô Din rom. provine alb. lukr├ź ÔÇ×oaieÔÇŁ (Philippide, II, 646), pentru al c─ârui semantism, cf. sp. ganado.
A LUCR├ü ~├ęz 1. intranz. 1) A ac╚Ťiona depun├ónd eforturi sus╚Ťinute (fizice sau intelectuale); a depune o munc─â; a munci. ~ la uzin─â. ~ din greu. ÔŚŐ ~ ca un rob a presta o munc─â foarte grea, obosind peste m─âsur─â. 2) A exercita o activitate profesional─â sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/╚Öi intelectual sus╚Ťinut permanent (pentru a ob╚Ťine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, ma╚Öini, aparate etc.) A fi ├«n ac╚Ťiune; a-╚Öi ├«ndeplini func╚Ťia; a func╚Ťiona; a merge. 5) A ac╚Ťiona ├«n mod eficace; a avea efect. Legea ~eaz─â. Medicamentul ~eaz─â. 2. tranz. A supune unei ac╚Ťiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munc─â. ~ p─âm├óntul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
L├ÜCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din cas─â. ÔŚŐ ~ prost (sau r─âu) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munc─â pentru a realiza ceva. ÔŚŐ Zi de ~ zi ├«n care se lucreaz─â. ~ manual a) lucru de m├ón─â; b) obiecte lucrate de m├ón─â. Metod─â de ~ metod─â folosit─â ├«n procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furc─â cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei ma╚Öini care func╚Ťioneaz─â cu transmisii mecanice; b) lucru f─âcut ├«n mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solu╚Ťie; chestiune; problem─â. 5) ├Änt├ómplare care a avut loc ├«n realitate; fapt; eveniment. * ~ de nimic lucru f─âr─â ├«nsemn─âtate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru ne├«nsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra
lucr├á v. 1. a face ceva cu mai mult─â sau mai pu╚Ťin─â osteneal─â: a lucra p─âm├óntul; 2. a da o form─â: a lucra fierul; 3. fig. a urzi ├«n ascuns: am s─â-l lucrez. [Lat. LUCRARE, a c├ó╚Ötiga (v. lucru)].
lucru n. 1. munc─â, osteneal─â de a face ceva: lucru greu, nÔÇÖare de lucru; 2. ceva lucrat, produs; lucru mare, extraordinar; 3. obiect: fiin╚Ťe ╚Öi lucruri; 4. tot ce posed─â cineva: i sÔÇÖau v├óndut toate lucrurile. [Lat. LUCRUM, c├ó╚Ötig; de unde (lu├óndu-se cauza pentru efectul ei) munc─â, izvorul c├ó╚Ötigului, apoi productele muncii, adic─â obiectele, lucrurile].
lucr├ęz ╚Öi (vech─ş, az─ş Trans.) l├║cru, a -├í v. intr. (lat. pop. lucrare, cl. -ari ÔÇ×a c├«╚ÖtigaÔÇŁ, mlat. ÔÇ×a araÔÇŁ; it. logorare, a consuma, a uza, pv. cat. sp. pg. lograr, a ob╚Ťinea). ├Äm─ş da┼ş osteneal─â ca s─â c├«╚Ötig ceva: a lucra ca s─â-╚Ť─ş c─â╚Ötig─ş p├«nea. Func╚Ťionez activ: spirit, imagina╚Ťiune care lucreaz─â f─âr─â ├«ncetare. Lucrez contra cu─şva sa┼ş pentru cineva, m─â ostenesc spre paguba sa┼ş interesu lu─ş. V. tr. Fac, execut: lucrez o carte. Schimb forma, fac ceva din alt-ceva: lucrez feru, lemnu. A lucra p─âm├«ntu, a face agricultur─â, a scurma, a r─âscoli, a ara p─âm├«ntu ╚Öi a sem─âna cereale sa┼ş legume. A lucra (sa┼ş a prelucra) pe cineva, a-l lovi, a-─ş aduce pagub─â pin uneltirile t─âle.
l├║cru n., pl. ur─ş (lat. l┼şcrum, c├«╚Ötig; pv. logre, sp. pg. logro). Munc─â, osteneal─â de a face ceva: am perdut mult timp cu lucru (lucratu sa┼ş lucrarea) c├«mpulu─ş. Clac─â (Vech─ş). Lucrare, ceva lucrat, oper─â: acest inel e un lucru artistic. Ob─şect, ce─şa ce nu e ├«nsufle╚Ťit: lucrurile ╚Öi fiin╚Ťele din natur─â. Mobile, bagaje, ob─şecte: ─ş-a┼ş ars toate lucrurile din cas─â. A fi ├«n lucru, a fi ├«n lucrare, pe cale de execu╚Ťiune. A avea de lucru, a avea treab─â, a avea multe de f─âcut, a fi ocupat. A da de lucru cu─şva, 1. a-─ş da o ocupa╚Ťiune, 2. a-─ş crea ├«ncurc─âtur─ş. Lucru de m├«n─â, care se face cu m├«na singur─â, ca ├«mpletiturile ╚Öi alte lucrur─ş mic─ş (V. rocodele). Lucru mare, afacere important─â. Lucru prost, 1. ob─şect f─âr─â valoare, 2. lucrare r─â┼ş f─âcut─â. Lucru curat, afacere onest─â. Lucru de nimic, lucru f─âr─â importan╚Ť─â. Zi de lucru, zi ├«n care se lucreaz─â, nefiind s─ârb─âtoare.
lucra vb. v. ACȚIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
LUCRA vb. 1. a munci, (pop. ╚Öi fam.) a me╚Öteri. (A ~ la o instala╚Ťie.) 2. a activa, a munci. (~ ├«n cercetare.) 3. a func╚Ťiona, a servi, a sluji, (├«nv.) a poslu╚Öi. (~ de 20 de ani ca laborant─â.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ p─âm├«ntul.) 6. a func╚Ťiona. (Uzina ~ la ├«ntreaga capacitate.)
LUCRU s. 1. obiect, (├«nv.) materie, unealt─â. (Fiin╚Ťe ╚Öi ~uri.) 2. munc─â, treab─â, (rar) lucrare, (reg.) me╚Öte╚Öug, (├«nv.) deal─â, laboare. (A f─âcut un ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 3. activitate, ├«ndeletnicire, munc─â, ocupa╚Ťie, preocupare, treab─â, (livr.) travaliu, (├«nv.) ocupare, preocupa╚Ťie. (├Ä╚Öi vede de ~ lui.) 4. fapt─â. (A comis un ~ nedemn.) 5. chestiune, problem─â, subiect, tem─â, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ~urilor discutate; s─â trecem la ~ care ne intereseaz─â.) 6. chestiune, poveste, pricin─â, problem─â, socoteal─â, treab─â, (├«nv.) madea, (rusism ├«nv.) predmet. (S-a l─âmurit ~ acela?) 7. chestiune, fapt, ├«nt├«mplare. (A survenit un ~ nea╚Öteptat.) 8. (FIZ.) lucru mecanic = (ie╚Öit din uz) travaliu.
LUCRU RELATIV probe competi╚Ťionale ├«n para╚Öutismul sportiv ├«n care grupuri de para╚Öuti╚Öti execut─â un program cu secven╚Ťe impuse ├«n c─âdere liber─â sau pe cupol─â (lucru relativ pe cupol─â).
ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune c├óte exist─â sunt roadele originalit─â╚Ťii ÔÇô J. St. Mill, ÔÇ×On LibertyÔÇŁ, Introducere. Efortul creator al omului este cel care confer─â valoare lucrurilor.
ANTHROPOS PANTON METRON (A¤ů╬ޤü¤ë¤Ç╬┐╬ ¤Çß╝Ç╬Ż¤ä¤ë¤ů ╬╝╬Á¤ä¤ü╬┐¤ů) (gr.) omul e m─âsura tuturor lucrurilor ÔÇô Protagoras, Fragm. I. Formul─â care rezum─â relativismul ╚Öi subiectivismul antropocentric al filozofiei lui Protagoras.
CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urm─ârind lucruri nesigure ÔÇô Plaut, ÔÇ×PseudolusÔÇŁ, 685.
DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu s─â exprimi lucrurile comune ├«ntr-un stil personal ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 128.
ERIPITUR PERSONA, MANET RES (lat.) persoana piere, lucrul r─âm├óne ÔÇô Opera supravie╚Ťuie╚Öte ├«ntotdeauna creatorului ei.
FELIX QUI POTUIT RERUM COGNOSCERE CAUSAS (lat.) fericit cel ce a putut cunoa╚Öte cauzele lucrurilor ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, II, 490. Probabil elogiu al lui Lucre╚Ťiu; versul exprim─â admira╚Ťia fa╚Ť─â de spiritele cutez─âtoare care au reu╚Öit s─â p─âtrund─â tainele naturii.
HOMO RES SACRA HOMINI (lat.) omul e lucru sf├ónt pentru om ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, 95, 35. Replic─â la maxima lui Plaut: Homo homini lupus.
IN MEDIAS RES (lat.) ├«n miezul lucrurilor ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 148. Direct ├«n subiect, ├«n plin─â ac╚Ťiune. V. ╚Öi Ab ovo.
NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile fire╚Öti nu sunt ru╚Öinoase ÔÇô Principiu al ╚ścolii cinice.
NON BIS IN IDEM (lat.) nu de dou─â ori pentru acela╚Öi (lucru) ÔÇô Axiom─â juridic─â potrivit c─âreia nu po╚Ťi fi judecat de dou─â ori pentru aceea╚Öi vin─â. P. ext. Recomandare pentru a evita repetarea unui subiect, a unei metode.
NON NOVA, SED NOVE (lat.) nu lucruri noi, ci ├«ntr-un chip nou ÔÇô Originalitatea unei opere literare const─â ├«n maniera proprie, inedit─â de tratare nu noutatea subiectului.
NON QUIA DIFFICILIA SUNT. NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindc─â (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindc─â nu avem curaj, ele sunt grele ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, 104, 26.
OMNIUM RERUM PRINCIPIA PARVA SUNT (lat.) ├Änceputurile tuturor lucrurilor sunt mici ÔÇô Cicero, ÔÇ×De finibus bonorum et malorumÔÇŁ, 5, 21.
RES, NON VERBA V. ACTA, NON VERBA.
RES IPSA LOQUITUR (lat.) lucrul vorbe╚Öte de la sine ÔÇô E limpede, e de la sine ├«n╚Ťeles.
RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adev─ârat ÔÇô Adagiu din dreptul roman.
RES NULLIUS (lat.) lucru al nim─ânui ÔÇô Termen juridic desemn├ónd un bun asupra c─âruia nu exist─â drept de proprietate.
RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adev─ârat─â bucurie ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, XXIII.
SCIENTIA ET POTENTIA IN IDEM COINCIDUNT (lat.) ╚Ötiin╚Ťa este unul ╚Öi acela╚Öi lucru cu puterea ÔÇô Fr. Bacon, ÔÇ×Novum OrganumÔÇŁ, 3. ├Än varianta englez─â, ÔÇ×Knowledge is powerÔÇŁ (ÔÇ×╚śtiin╚Ťa este putereÔÇŁ).
SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce v─ârsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, I, 462. Exclama╚Ťia lui Enea, care vede ├«n Cartagina un ╚Öir de tablouri din R─âzboiul troian.
a lucra extern expr. (d. ho╚Ťii care au ╚Öi o surs─â legal─â de venituri) a fura ├«n timpul liber.
a nu se omor├« cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilit─â╚Ťi; a munci pu╚Ťin.
a vedea lucrurile în negru expr. a fi pesimist.
a vedea lucrurile în roz expr. a fi (exagerat de) optimist.
lucra, lucrez v. t. a unelti împotriva cuiva
lucru s. n. sg. (╚Öc.) disciplin─â ╚Öcolar─â gimnazial─â numit─â ÔÇ×lucr─âri practice de atelierÔÇŁ.
lucru manual expr. (glum.) onanie, masturbare.

Lucru dex online | sinonim

Lucru definitie

Intrare: lucra
lucra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cra
lucra verb grupa I conjugarea I
Intrare: lucru
lucru substantiv neutru
  • silabisire: -cru