lucrativ definitie

12 definiții pentru lucrativ

LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.
LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. Care aduce câștig; profitabil, rentabil; folositor, util. – Din fr. lucratif, lat. lucrativus.
LUCRATÍV, -Ă, lucrativi, -e, adj. (Despre ocupații, profesiuni) Care aduce cîștig; profitabil, rentabil, bănos. Întreprindere lucrativă. ▭ Cultivatorul nu va putea niciodată să exercite industria sa într-un chip lucrativ. I. IONESCU, D. 239. ◊ (Impropriu, despre cîștiguri) Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. A. 39.
lucratív (lu-cra-) adj. m., pl. lucratívi; f. lucratívă, pl. lucratíve
lucratív adj. m. (sil. -cra-), pl. lucratívi; f. sg. lucratívă, pl. lucratíve
LUCRATÍV adj. v. avantajos, bănos, bun, productiv, profitabil, rentabil.
LUCRATÍV, -Ă adj. Care aduce câștig; rentabil. [Cf. fr. lucratif, lat. lucrativus].
LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil. (< fr. lucratif, lat. lucrativus)
LUCRATÍV ~ă (~i, ~e) Care aduce câștig; aducător de profit; profitabil; rentabil. Întreprindere ~ă. /<fr. lucratif, lat. lucrativus
lucrativ a. ce aduce câștig: profesiune lucrativă.
*lucratív, -ă adj. (lat. lucrativus, d. lucrum, cîștig). Care aduce cîștig, profitabil, rentabil. Adv. În mod lucrativ.
lucrativ adj. v. AVANTAJOS. BĂNOS. BUN. PRODUCTIV. PROFITABIL. RENTABIL.

lucrativ dex

Intrare: lucrativ
lucrativ adjectiv
  • silabisire: -cra-