lucrătoare definitie

27 definiții pentru lucrătoare

LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. – Lucra + suf. -ător.
LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.
LUCRĂTOÁRE s. f. (Transilv., Ban.) Atelier. Se vedea în lucrătoare, muncind cît șapte. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 32.
LUCRĂTÓR1, -OÁRE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că fond izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.
LUCRĂTÓR2, -OÁRE, lucrători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu munca de producție a bunurilor materiale, p. ext. orice om care muncește. V. muncitor. Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123.
lucrătór (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoáre
lucrătoáre (atelier) s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătórii; pl. lucrătóri
lucrătoáre (persoană) s. f. (sil.-cră-), g.-d. art. lucrătoárei; pl. lucrătoáre
lucrătór adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrătóri; f. sg. și pl. lucrătoáre
LUCRĂTOÁRE s. v. atelier.
LUCRĂTÓR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.)
LUCRĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
LUCRĂTÓR s. v. muncitor.
Lucrător ≠ nelucrător
LUCRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor
LUCRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor
lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.
lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.
lucrătoare s. v. ATELIER.
LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ și zile de sărbătoare.)
lucrător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.
LUCRĂTOR s. muncitor, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.)
lucrătór s. m. Securist ◊ „Autorii recentelor confesiuni pro domo menționează termeni precum ofițeri de securitate, lucrători (uitând că lucrător are la bază rus. politruk), cadre (ale Securității).” Al. Niculescu, Ap. 8/95 p. 15 (din lucrător [al Securității])
ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN ROMÂNIA, organizație muncitorească profesională de ajutor reciproc. A activat între 1872-1873.
ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN TIMIȘOARA, prima organizație muncitorească cu caracter politic din România. Creată în 1868, a avut strînse legături cu Internaționala I. Dizolvată în 1872.
ASOCIAȚIA LUCRĂTORILOR TIPOGRAFICI DIN BUCUREȘTI, prima asociație profesională din România înființată în 1858, sub numele de Casa de Prevedere și Economii a Lucrătorilor Tipografi; s-a dezorganizat în 1871. Reorganizată în 1879 sub numele de Deșteptarea.
LUCRĂTORUL ROMÂN, gazetă săptămânală, organ al Asociației generale a lucrătorilor din România. A apărut la București (1872-1873), militând pentru ideea unirii lucrătorilor în organizații muncitorești.

lucrătoare dex

Intrare: lucrător (adj.)
lucrător adjectiv
  • silabisire: -cră-
Intrare: lucrătoare
lucrătoare substantiv feminin
  • silabisire: -cră-
Intrare: lucrătoare
lucrătoare substantiv feminin
  • silabisire: -cră-