Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru lucire

LUC├Ź, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A r─âsp├óndi lumin─â; a str─âluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a sc├ónteia. ÔÖŽ (Despre ochi) A avea o str─âlucire deosebit─â, exprim├ónd o emo╚Ťie, o dorin╚Ť─â etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A ap─ârea ├«n mod brusc sau pentru scurt timp. ÔÖŽ A se remarca prin calit─â╚Ťi deosebite. ÔÇô Lat. *lucire (= lucere).
LUC├ŹRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; str─âlucire. ÔÇô V. luci.
LUC├Ź, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A r─âsp├óndi lumin─â; a str─âluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a sc├ónteia. ÔÖŽ (Despre ochi) A avea o str─âlucire deosebit─â, exprim├ónd o emo╚Ťie, o dorin╚Ť─â etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A ap─ârea ├«n mod brusc sau pentru scurt timp. ÔÖŽ A se remarca prin calit─â╚Ťi deosebite. ÔÇô Lat. *lucire (= lucere).
LUC├ŹRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; str─âlucire. ÔÇô V. luci.
LUC├Ź, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, a╚Ötri ╚Öi alte izvoare de lumin─â) A r─âsp├«ndi lumin─â, a fi luminos, a str─âluci. Afar─â st─âtuse ploaia; printre p├«lcuri de nouri lucea din c├«nd ├«n c├«nd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. Pe munte luce╚Öte o flac─âr─â mic─â Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. Alba lun─â sus luce╚Öte Ca icoan─â de argint. ALECSANDRI, O. 221. Stelele... Luceau ca ni╚Öte candeli aprinse p-un morm├«nt. ALEXANDRESCU, P. 140. 2. A reflecta lumin─â, a sclipi din cauza luminii, a sc├«nteia. Fierul plugului, uns bine, lucea ├«n soare. CAMILAR, TEM. 317. ├Än fund, ├«n v─âi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. Ude, negre, luceau cheiurile de piatr─â de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. ÔÖŽ (Despre ochi) A fi plin de str─âlucire, de via╚Ť─â, de foc; a fi expresiv, a sclipi. Sub arcurile spr├«ncenilor, luceau doi ochi negri ╚Öi plini de foc. DUN─éREANU, CH. 177. Baciu era om t├«n─âr ╚Öi ochii luceau ├«n capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. Dar ochii mari ╚Öi minuna╚Ťi Lucesc ad├«nc himeric, Ca dou─â patimi f─âr─â sa╚Ť ╚śi pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. ÔŚŐ (Cu inversarea construc╚Ťiei) Osp─âtaser─â pu╚Ťintel, ╚Ö-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodin─â; dar suferin╚Ťa care lucea ca o nebunie ├«n ochii lui Tudor ├«i ╚Ťinea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A ap─ârea ├«n mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodat─â ├«mi luce╚Öte ├«n minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. ├Än ochii lui Zaharia Duhu nu luci ├«ns─â ascu╚Ťimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. ÔÖŽ A se eviden╚Ťia prin calit─â╚Ťi deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc ├«n lume. ALECSANDRI, P. A. 64. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 sg. ╚Öi: (rar) luce (EMINESCU, O. I 68).
LUC├ŹRE, luciri, s. f. Faptul de a luci, r─âsp├«ndire de lumin─â; str─âlucire. O dung─â de soare s-arat─â ╚Öi-i cre╚Öte pe ╚Öesuri lucirea, ╚śi iat─â-l ├«n toat─â m─ârirea Puterii pe veci! CO╚śBUC, P. II 9. A faclelor lucire r─âzbind prin p├«nza fin─â R─âsfr├«ng o dureroas─â lumin─â din lumin─â. EMINESCU, O. I 96. ├Än poiana t─âinuit─â, unde zbor luciri de lun─â, Floarea oaspe╚Ťilor luncii cu gr─âbire se adun─â. ALECSANDRI, P. A. 124. ÔÖŽ Sc├«nteiere, sclipire. ├Än soarele dimine╚Ťii hainele lui aveau luciri ╚Öi o piatr─â scump─â ii fulgera la cu╚Öm─â. SADOVEANU, O. VII 9. Str─âlucea departe o lucire de ape. C. PETRESCU, S. 9. Fata tres─âri de mul╚Ťumire. Lucirea ochilor ei str├ób─âtea ├«ntunericul nop╚Ťii. REBREANU, I. 81.
luc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. luc├ęsc, imperf. 3 sg. luce├í; conj. prez. 3 s─â luce├ísc─â
luc├şre s. f., g.-d. art. luc├şrii; pl. luc├şri
luc├ş vb., ind. prez. 3 pl. luc├ę╚Öte, imperf. 3 sg. luce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. luce├ísc─â
luc├şre s. f., g.-d. art. luc├şrii; pl. luc├şri
LUC├Ź vb. 1. a str─âluci. (Un metal care ~.) 2. v. lumina. 3. v. sclipi. 4. v. sclipi. 5. v. str─âluci.
LUC├ŹRE s. 1. v. sclipire. 2. v. str─âlucire. 3. lic─ârire, sc─âp─ârare, sc├ónteiere, sclipire, sticlire, str─âlucire. (O ciudat─â ~ a ochilor.)
luc├ş (luc├ęsc, luc├şt), vb. ÔÇô A str─âluci. ÔÇô Mr. lu╚Ťescu, lu╚Ťire, istr. (rezlu╚Ťescu). Lat. lucß┐Ĺre, var. a lui luc─Ľre (Densusianu, Lr., 147; Pu╚Öcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); cf. prov., port. luzir, v. fr. luisir (fr. luire), sp. lucir. ÔÇô Der. luciu, adj. (str─âlucitor; lustruit); luciu, s. n. (str─âlucire; sclipire; suprafa╚Ť─â lustruit─â sau neted─â) deverbal, a c─ârui ├«nt├«lnire cu sl. lu─Ź─ş ÔÇ×lumin─âÔÇŁ, sb., cr., slov. lu─Ź ÔÇ×lumin─âÔÇŁ pare ├«nt├«mpl─âtoare; luceal─â, s. f. (├«nv., luciu); lucioar─â, s. f. (varietate de pere); lucios, adj. (lucitor, str─âlucitor, neted); lucitor, adj. (str─âlucitor). ÔÇô Der. neol. lucid, adj., din fr. lucide; luciditate, s. f., din fr. lucidit├ę; translucid, adj., din fr. translucide; luciol─â, s. f. (licurici), din it. lucciola, ├«mprumut literar al romantismului, f─âr─â circula╚Ťie real─â. ÔÇô Cf. lucoare, lumin─â, str─âluci, luced.
A LUC├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre surse de lumin─â, corpuri) A r─âsp├óndi lumin─â; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflect├ónd emana╚Ťia unei surse de lumin─â. 3) fig. (despre lucruri) A p─ârea c─â lumineaz─â (din cauza cur─â╚Ťeniei); a sclipi; a str─âluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o str─âlucire deosebit─â (din cauza unei emo╚Ťii puternice); a sc├ónteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, g├ónduri) A ap─ârea pentru scurt timp ├«n minte. /<lat. lucire
luc├Č v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a str─âluci. [Lat. LUCESCERE].
lucire f. lumin─â (mare sau mic─â): luciri de lun─â AL.
luc├ęsc v. intr. (lat. l├╗cesco, l├╗cire ├«ld. l├╗c├ęre, d. lux, l├╗cis, lumin─â, rud─â cu vgr. leuk├│s, alb. ╚Öi got. liuhath, germ. licht, lumin─â; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. str─âlucesc, lumin─â). Str─âlucesc, am splendoare: auru, diamantu, sc├«nte─şa, focu luce╚Öte.
luc├şre f. Str─âlucire, lucoare.
LUCI vb. 1. a str─âluci. (Un metal care ~.) 2. a bate, a lumina, a str─âluci. (Luna ~ ├«n fereastr─â.) 3. a clipi, a lic─âri, a sc─âp─âra, a sc├«nteia, a sclipi, a str─âfulgera. (Lumini╚Ťe ~ ├«n noapte.) 4. a lic─âri, a sc─âp─âra, a sc├«nteia, a sclipi, a sticli, a str─âluci. (Ochii ├«i ~.) 5. a sc├«nteia, a sclipi, a sticli, a str─âluci, (rar) a str─âlumina. (Albe coifuri ~.)
LUCIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. scînteiere, sclipire, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.) lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 3. licărire, scăpărare, scînteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)

Lucire dex online | sinonim

Lucire definitie

Intrare: luci
luci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lucire
lucire substantiv feminin