lucernă definitie

24 definiții pentru lucernă

LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.
LUȚÁRNĂ s. f. v. lucernă.
LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.
LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.
LUȚÁRNĂ s. f. v. lucernă.
LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.
LUCÉRNĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din cîte trei foliole și cu flori de culoare violetă pînă la purpuriu-închis, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174. – Variante: luțắrnă (C. PETRESCU, R. DR. 242), luțérnă (SADOVEANU, E. 121) s. f.
LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.
lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei
lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei
LUCÉRNĂ s. v. culbeceasă.
LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].
LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)
lucérnă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.
LUCÉRNĂ f. Plantă erbacee furajeră cu frunze compuse din foliole și flori de culoare violetă. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne
lucernă f. V. luzernă.
*lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).
*luțérnă, V. lucernă.
trifóĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. trĭ-fŏlium, adică „cu treĭ foĭ”, it. trifoglio, vfr. trefueil [nfr. trèfle, din latinu *trifŏlum, vgr. triphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărțite în treĭ frunzulițe (trifólium). Altă plantă, tot din familia asta, cu florĭ albăstriĭ saŭ violete, foarte bună ca nutreț și care se maĭ numește și culbecească, ghizdeĭ și lucernă (medicágo [falcáta și sativa]).
lucernă s. v. CULBECEASĂ.
lucérnă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Trifoi cultivat ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne (DEX, MDA).
lucérnă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne.
LUCÉRNĂ (< germ.) s. f. Plantă furajeră, perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari înalți până la 120 cm, frunze trifoliate și flori albastre-violacee (Medicago sativa). Este rezistentă la ger și secetă, are o mare capacitate de producție și o valoare nutritivă ridicată.
lucernă s. f. sg. fleacuri, lucruri neînsemnate.

lucernă dex

Intrare: lucernă
lucernă
luțarnă
luțernă