luceáfăr (lucéferi), s. m. – 1. (Înv.) Lucifer, prințul demonilor. – 2. Nume de stea. – Mr. luțeafir(e). Lat. lucĭfer (Pușcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171), cf. sp. (lucifero). – Der. luceflengher (var. luceflender), s. m. (dracul), cu suf. -engeros, de origine țig. (Bogrea, Dacor., I, 261) sau -endru, cf. fleandură.