LÓZĂ s. v. iov, salcie, zălog.

lóză, V. lozie.

lózie f. (vsl. loziĭe, vlăstare, vițe; bg. lóziĭe și lozĭe, vie. V. loază 1, lozniță). Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ se fac coșurĭ (sálix [purpúrea și viminális]). Pădurice supțire de lozie. – În nord lóză, pl. e (sîrb. loza, vie).

loză s. v. IOV. SALCIE. ZĂLOG.

lóză, s.f. – (reg.; bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie, pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică, în Duminica Floriilor” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Loza, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. lozá (Papahagi, 1925; DEX).

lóză, s.f. – (bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică în Duminica Floriilor” (Papahagi 1925). – Din ucr. lozá (Papahagi).