LOTIZÁ, lotizez, vb. I. Tranz. 1. A împărți un teren în loturi; a parcela. 2. A împărți în loturi, după anumite criterii, o cantitate de material, o mulțime de obiecte etc. – Lot + suf. -iza.

LOTIZÁRE, lotizări, s. f. Acțiunea de a lotiza. – V. lotiza.

LOTIZÁ, lotizez, vb. I. Tranz. 1. A împărți un teren în loturi; a parcela. 2. A împărți în loturi, după anumite criterii, o cantitate de material, o mulțime de obiecte etc. – Lot + suf. -iza.

LOTIZÁRE, lotizări, s. f. Acțiunea de a lotiza. – V. lotiza.

lotizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lotizeáză

lotizáre (rar) s. f., g.-d. art. lotizắrii; pl. lotizắri

lotizá vb., ind. prez. 1 sg. lotizéz, 3 sg. și pl. lotizeáză

lotizáre s. f., g.-d. art. lotizării; pl. lotizări

LOTIZÁRE s. v. parcelare.

LOTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A împărți în loturi o cantitate de material sau un grup de obiecte. [Cf. fr. lotir].

LOTIZÁRE s.f. Acțiunea de a lotiza și rezultatul ei. [< lotiza].

LOTIZÁ vb. tr. a împărți un teren, o cantitate de material sau un grup de obiecte în loturi. (după fr. lotir)

A LOTIZÁ ~éz tranz. rar (mărfuri, grupuri de oameni, obiecte) A împărți în loturi. /lot + suf. ~iza

LOTIZARE s. parcelare. (~ terenului.)

lotizáre s. f. Acțiunea de a împărți terenul în loturi ◊ „S-a luat măsura să se facă o lotizare clară în fiecare comună a județului.” R.l. 26 X 78 p. 2 (din lotiza; DEX, DN3)